Vara lui 2010 nu a mai adus obişnuita acalmie de sezon pe pieţele financiare internaţionale. Semnalele tot mai dese indică o epuizare prematură a efectelor programelor de stimulare fiscală din economiile dezvoltate. Grecia este încă foarte departe de luminiţa de la capătul tunelului, ratingul Irlandei şi al Portugaliei a fost redus, din nou, de către agenţia Moody"s, iar băncile din Spania s-au refinanţat doar la BCE în ultimele două luni.
Nimic din acest context economico-financiar nu îndeamnă la acţiuni extravagante din partea guvernelor. Şi totuşi, Ungaria şi-a supărat principalii săi creditori, FMI şi UE, iar aceştia au plecat acasă, suspendând acordul stand-by din 2008 cu doar câteva luni înainte de finalizarea acestuia.
Au văzut vecinii adevărata faţă a acordului cu FMI sau e doar campanie electorală? Din păcate, situaţia finanţelor publice şi private din Ungaria arată că sfidarea instituţiilor internaţionale reprezintă doar propagandă electorală pentru alegerile locale din 3 octombrie 2010.
"Am spus FMI şi UE că alte măsuri de austeritate sunt excluse", a declarat ministrul economiei, György Matolcsy. Dar până acum a fost cu adevărat austeritate? Au trecut deja patru ani de aplicare a unor astfel de măsuri, iar rezultatele lasă mult de dorit. În perioada 2002 - 2006, deficitul bugetar mediu anual a fost de circa 8%, cu un record de 9,4% în 2006, fiind redus la 4,2% în următorii trei ani.
În primele şase luni din 2010, deficitul bugetar al Ungariei a ajuns la 1,03 trilioane de forinţi (vezi grafic 1), cu 43% peste nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut şi reprezintă circa 120% din ţinta pentru întreg anul curent.
La începutul deceniului trecut, Ungaria era printre campionii tranziţiei din Europa Centrală şi de Est. În primii şase ani, economia a înregistrat o creştere medie anuală de 4,2%, dar pe fondul unei politici fis
