Dan Isăilă este un artist de punte între „dinozaurii" trecutului şi „avangardişii însetaţi de şoc fără substanţă". Cel puţin el aşa se autodefineşte. Este un pictor tânăr, care promite foarte mult, un pictor care vrea să păstreze reperele sănătoase ale artei.

Este convins şi chiar a demonstrat că se poate trăi din artă fără să te compormiţi, ca artist, prin lucrări comerciale. Cât despre începuturile sale artistice, Dan Isăilă spune simplu: probabil, de când m-am născut, însă îşi exprimă clar aprecierea pentru profesorul său de la Şcoala Populară de Arte, Vasile Rizeanu. "Ceea ce am învăţat la Şcoala Populară de Arte a fost mai important decât ceea ce am învăţat în facultate", spune artistul. De fapt, prima expoziţie şi primul premiu întâi le-a avut la o competiţie naţională a Şcolilor Populare de Arte, în anul 1990. De atunci a avut mai multe expoziţii în Piteşti şi Bucureşti.

Reevaluarea epocii Renascentiste

Artistul piteştean se raportează la mulţi maeştrii ai cartei plastice, dar, mai ales, se repartoază la perioada renascentistă, creaţia lui este ca o reevaluare a acelei epoci artistice. Teme abordate: nudul, pictura religioasă, dar doar ca motiv. „Picturile mele religioase arată ca un decupaj dintr-o scenă de acest gen. Ceea ce fac eu în pictură este ca un laborator de istoria artei. Pictez despre pictură.", spune Dan. Dintre contemporani îl admiră pe Vasile Grigore, acum trecut în altă lume.

Şi-ar fi dorit să fie răboinic medieval

Dacă nu era pictor, Dan ar fi vrut să fie războinic medieval sau mare compozitor. „Lupta este unul dintre cele mai fireşti lucruri. Lupta era, în perioada medievală, ca un sport suprem, o dovadă de bărbăţie. Pe marii compozitori îi admir pentru că nu le poate descifra vraja.", spune artistul. Revenind la ceea ce este acum, Dan Isăilă, artistul poate fi definit ca un artist plasat între două lumi, un artis