Curtea Penala Internationala poate fi un bun instrument pentru a sanctiona fosti lideri, dar nu si conducatori aflati (inca) in functie. Curtea Penala Internationala (CPI) de la Haga a suferit o puternica, dar totusi asteptata lovitura. Presedintele sudanez Omar al Bashir a vizitat saptamina trecuta Ciadul, stat care este parte la Statutul CPI. Intilnirea bilaterala si summitul sahelo-saharian s-au desfasurat ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, desi autoritatile ciadiene ar fi trebuit sa-l aresteze pe Bashir si sa-l predea CPI. Dupa cum se stie, aceasta a emis pe numele sau un mandat de arestare pentru genocid, crime de razboi si crime impotriva umanitatii, in contextul dramei umanitare din provincia sudaneza Darfur. Criza din Darfur a tensionat dramatic relatiile intre Sudan si Ciad, fiecare guvern ajungind ulterior sa sprijine si sa adaposteasca pe propriul teritoriu rebelii care luptau impotriva celuilalt. S-a desfasurat, timp de mai multi ani, un adevarat razboi „prin procura", care nu a facut decit sa agraveze suferinta victimelor - atit ale ostilitatii naturii, cit si ale violentei umane. Se stie ca in acest moment sistemul de asistenta a victimelor crizei din Darfur functioneaza ceva mai bine, in special gratie implicarii ONG-urilor internationale, iar regimul sudanez pare a-si fi moderat tactica de sprijinire a comunitatilor arabe impotriva celor negro-africane din Darfur. In orice caz, comportamentele trecute nu pot fi sterse din memorie, iar CPI a facut ceea ce trebuia sa faca: a formulat juridic responsabilitatea lui Bashir. Insa, spre deosebire de Milosevici (intre timp decedat) sau Karadzici, liderii cei mai relevanti adusi pina acum in fata instantei de la Haga, Bashir este inca in functie. Poate ca acum doi ani sau anul trecut pe vremea asta, cea mai mare dorinta a liderilor ciadieni era ca Bashir sa fie cumva prins si predat CPI. Ciadul a aderat, de