Text dedicat Florinei. Am citit, mi-ai scris ieri pe Vox sa definesc normalitatea (sub textul lui Alin) nu ti-am raspuns pentru ca m-am gandit ca iti voi dedica acest text, pe care oricum il aveam in cap.
Titlul: e o gluma, fireste….
Filmul: unul normal, frumos, firesc…
Personaleje: Irina Marinescu- creatoare de moda, partenerul sau de viata si pustiul doamnei, un copil frumusel foc (btw.micutul arata ca baieteii aceia din revistele de afara, are o mutrita tare, tare interesanta) .
Locul: statiunea de vara si bune maniere Navodari, plaja Kazebo
Actiunea: o zi la plaja analizata/observata de mine de la cativa pasi (vreo 4 sezlonguri?) distanta.
Cum am putut sa fac asta: cu ajutorul unei palarii gigantice, cu borurile cat un stadion de fotbal
Desi am ales o introducere cam aiurea, imi doresc de fapt sa scriu despre normalitate. Despre niste oameni normali. O femeie normala. O mama relaxata. Un barbat natural, degajat..Un copil cu purtari firesti.
Intai i-am observat cand au ajuns pe plaja. Domnul tinea gentil prosoapele. Doamna, o geanta chic din panza. In urma lor (asadar nu in fata, NU TINUT DE MANUTA,ok? Nu pricep asta cu tinutul excesiv de manuta al baieteilor. Ei trebuie sa invete de mici ca fusta mamei nu e umbrela sau manta de vreme rea!) pustiul incerca sa-I ajunga din urma, carand in brate (nota zece – nu-I transporta nimeni toate “bagajele” acelea pe care le cara dupa el ) galetusa si alte jucarii din plastic, speciale pentru plaja.
Dupa ce si-au asezat sezlongurile, au fugit in apa, pret de ceva timp, moment in care am abandonat si eu binoclul invizibil in favoarea unei inghetate de ciocolata.
Reveniti pe plaja, fiecare si-a continuat sederea potrivit firii. Domnul a scos o carte, doamna si-a aranjat costumul de baie simplu (fara desene, briz-brizuri caraghioase) pe trupul PERFECT (poate e nevoi
