- Editorial - nr. 600 / 26 Iulie, 2010 Daca am tine cont de mesajele cenusii transmise de mass-media privind criza financiara din Romania, ar trebui neaparat sa traim un sentiment de spaima. Vezi, Doamne, vin vremurile de pe urma, apocaliptice, de parca n-au fost perioade mai triste si mai nesigure decat cele de-acum. Si, ce-i mai dureros, este faptul ca nu ni se prezinta posibile solutii pentru depasirea crizelor de tot felul, prin noi insine. A sta cu mainile in san, intr-o asteptare bolnavicioasa, asteptand sa vina cineva de afara: FMI, chinezii, Uniunea Europeana, Guvernul sau o minune cereasca, inseamna rea-vointa, sa nu-i spun lenevie. Intr-un fel, situatia economica a tarii, dupa doua decenii de tranzitie la un capitalism ciudat, ne va trezi la realitate dintr-o betie provocata de "elitele" politicii social-democrate, liberale, polihibride _ fiindca niciun partid politic nu este in stare sa ne prezinte o doctrina clara. Cert este ca s-a incurajat si sustinut un fenomen pagubos, consumismul, in defavoarea productiei. Sa-mi fie cu iertare, dar Romania, dintr-o tara cu o productie industriala si agricola de invidiat pentru multe tari europene, in perioada de glorie a socialismului, a devenit o piata sigura de desfacere pentru tarile straine, o societate de consum care traieste din imprumuturi. Veti spune ca toata vina o poarta conducatorii politici perindati la conducerea tarii in ultimii ani. Dar stau si ma intreb: acesti conducatori, alesi democratic, oare nu sunt produsul societatii romanesti? Departe de mine ideea de a sustine o pledoarie favorabila pentru Guvernul Boc, caruia ii reprosez un singur lucru: lipsa de fermitate si de curaj in aplicarea de urgenta a masurilor de austeritate. Ma deranjeaza si neputinta Opozitiei de a propune oarece solutii viabile. Mai nou, vin cu sondaje de opinie comandate, cu amenintari privind o posibila debarcare a presedint