Steagul princiar este considerat un adevărat simbol al libertăţii pentru transilvăneni. El a fost creat în timpul principelui Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I, cel care a încercat să refacă în folos propriu unitatea Ţărilor Române, după modelul lui Mihai Viteazu. Practic, Gheorghe Rakoczi I, care a fost contemporan cu Mihai Viteazu, dar mult mai tânăr decât acesta, a rămas impresionat de acţiunile domnitorului român şi a încercat să refacă unitatea celor trei principate, sub suzeranitatea familiei Rakoczi. Tot din povestea lui Mihai Viteazu, Gheorghe Rakoczi I a învăţat să se ferească de Habsburgi, care doreau să stăpânească Transilvania în interes propriu. Drept urmare, principele Transilvaniei, care a fost ales de către Dietă în 26 noiembrie 1630, a decis să se alieze cu Franţa şi cu Suedia, împotriva Imperiului Habsburgic. Astfel, el a participat la Războiul de 30 de ani.

Prin intermediul alianţelor sale cu domnitorul Ţării Româneşti Matei Basarab, şi cu cel al Moldovei Vasile Lupu, precum şi cu ajutorul tratatelor încheiate cu Franţa şi cu Suedia, dar şi cu nobilimea protestantă din cadrul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană (aşa cum se numea confederaţia de state germanice în acea perioadă), Gheorghe Rakoczi I a reuşit să transforme Transilvania într-o adevărată putere regională, importantă pentru echilibrul politic din Europa de Sud-Est. În cadrul eforturilor sale de reorganizare a Transilvaniei, principele a acordat o mare importanţă armatei. Tocmai din această perpectivă, el a decis crearea de noi însemne militare, inclusiv a steagului de luptă aflat în posesia muzeului clujean. „Steagul principilor Rakoczi, aflat în colecţia Muzeului Naţional de Istorie din Cluj, este o piesă deosebit de valoroasă, de importanţă isto­rică. El a însoţit, practic, trei generaţii ale familiei Rakoczi, cele mai importante, dar a fost confecţionat în vremea lui G