Evoluţia economică din acest an are explicaţii solide în contextul internaţional, dar şi în modul în care la intern am reuşit să accelerăm reformele structurale. Este limpede că economia românească este dependentă de fluxurile financiare externe.

În acest context, faptul că sistemul bancar european încă este în profundă restructurare, cu tendinţe semnificative de încetinire a creditării, cu o încredere încă la o limită foarte joasă, a făcut ca resursele externe să fie limitate. În al doilea rând, neadaptarea segmentului privat la noile cerinţe ale sistemului bancar a făcut ca tensiunile să crească şi să conducă la o diminuare a fondurilor alocate economiei reale. În al treilea rând, cred că trebuie menţionat că noua criză a datoriilor suverane în Europa, începută în luna mai, a condus la o atitudine rezervată a băncilor faţă de asumarea de noi riscuri, ceea ce a dus la accentuarea lipsei de încredere şi la diminuarea creditării. Nu în ultimul rând, aşteptarea publicării stress-testelor aferente băncilor din Europa a contribuit la creşterea atitudinii "de aşteptare" şi a mărit incertitudinile la nivel mondial.

Toate aceste fenomene externe au avut un rol dominant în comportamentul băncilor din România, ceea ce a făcut ca procesul reluării creditării să fie diminuat foarte mult.

Disfuncţiile în comunicarea politicilor au afectat refacerea încrederii

Procesul reluării încrederii a avut de suferit şi din cauza unor disfuncţii la nivelul strategiei de comunicare a politicilor publice, ceea ce a creat o atitudine rezervată din partea băncilor şi a mediului de afaceri. Acum cred că multe din aceste necunoscute au o variantă de rezolvare, cu consecinţe pozitive în trimestrele următoare. Aş sublinia faptul că pentru acest an, chiar dacă vom continua să înregistrăm o creştere economică negativă, un rol-cheie în schimbarea trendului îl va avea