Încep comentariul de azi cu un sentiment de jenă, dat de publicarea în „Adevărul“ de ieri a unei afirmaţii a lui Teodor Mărieş.
Referindu-se la momentul 28 ianuarie 1990, când partidele istorice au organizat o mare manifestaţie anti-FSN în Piaţa Victoriei, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989" spune: „Criminalii meritau să fie aruncaţi afară din Palatul Victoria. Iliescu merita orice. Inclusiv glonţul, cartuşul. Ne-a dat cartuşe, merita cartuşul drept în frunte. El şi ai lui".
Regret că asemenea fraze au apărut în ziarul quality numărul 1 al ţării. Colegii mei care le-au promovat în pagini au comis o eroare pe care o pun pe seama tinereţii lor. Le-am explicat şi ieri ceea ce propovăduiesc de multă vreme: un ziar de calitate nu publică atacuri rasiste, xenofobe sau instigări la violenţă. Nu există explicaţia „dar n-am spus-o eu, a spus-o Icsulescu". Icsulescu poate să instige cât vrea, dar la el în debara, nu în ziar, la radio sau la televiziune.
Îl respect pe Teodor Mărieş pentru insistenţa şi pentru sacrificiul său în direcţia elucidării evenimentelor din decembrie 1989 - iunie 1990, sunt alături de el în privinţa necesităţii de a fi judecaţi şi condamnaţi vinovaţii pentru crimele de la Revoluţie şi de la Mineriade, dar mă despart de el atunci când recurge la limbaj fascisto-stalinist (nu ridicaţi din sprâncene, cele două forme de violenţă se întâlnesc pe teritoriul extremismului).
Îl detest pe Ion Iliescu pentru ceea ce a făcut în decembrie 1989 - iunie 1990 (continuând până la Mineriada anti-Roman, din septembrie 1991), îl consider vinovat pentru multe nenorociri de atunci şi de mai târziu, dar nu pot fi de acord cu cei care-l văd scos din joc cu un glonţ în frunte. Justiţia se face în tribunale, nu prin execuţii de tip legionar!
Formula „dinte pentru dinte" nu poate fi acceptabilă nici măcar dacă ţinta răzbunării este dracul cu
