Seara zilei de 18 martie 2000, i-a schimbat radical viaţa unui tânăr care promitea o carieră strălucită în televiziune. A ţinut în paralel corespondenţe la Mediafax, Radio Total, Ziarul Financiar, Radio Horion. PRO TV îl tot chema să se mute în Bucureşti. „Mai stau puţin”, le zicea. „Întâi să dau la Regie. Şi în toamnă să mă însor. Am o viaţă înainte!” Cu puţin timp înainte de a da admitere la Regie şi de a se căsători, Marius Pampu a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru omor calificat.

Auzise că puşcăria te face altceva, numai om nu mai rămâi. O viaţă sfârşită tragic şi un destin schimbat la începutul său. Două vieţi distruse de o clipă nefericită. Izolare, separare, fugă de ochii semenilor, fugă de umbrele trecutului. Altă viaţă.Toţi sunt la fel. Toţi au greşit. Parcă poţi să mai deschizi ochii fără teama de a fi afectat de lumina orbitoare a nevinovăţiei celorlalţi. Seri lungi, mai lungi decât zilele în care număr paşii până la uşă şi înapoi până la spălător. În întunericul presărat cu licuriciul ţigărilor, în faţa ochilor se derulează filmul vieţii. Ce altceva se poate derula? Sau ce altceva mai nimerit decât un film? - Ce vrei să te faci când vei fi mare? „ - Cameraman!” – fără ezitare, făra tremur în glas... cameraman. Mare a ajuns la douăzeci de ani. Atunci s-a făcut cameraman.

Pentru prima oară. În şcoala de jurnalişti olteni de la Tele U Craiova

Au urmat cinci ani intenşi, în care meseria a învăţat-o din zbor, între realizarea ştirilor şi cursurile de la Centrul pentru Jurnalism Independent, Academia de teatru şi film – BBC School for Journalism şi iarăşi Centrul pentru Jurnalism Independent. A fost cameraman la televiziuni cu ştaif, corespondent la agenţii de presă şi la cotidiene centrale. Îşi dorea să confirme. Să evolueze. Să fie cel mai bun! Imaginea cameramanului din copilărie, acel ochi din spatele camerei care parcă le