Printre altele, în vara lui '90 se redeschideau ambasadele ţărilor ce-şi retrăseseră diplomaţii ca protest contra lui Ceauşescu. Experienţă trăită şi de Excelenţa Sa, domnul Ulrick Helweg-Larsen, ambasadorul Regatului Danemarcei la Bucureşti, cu care am convorbit recent. Ambasadorul Danemarcei are o poziţie deosebită în corpul diplomaţilor acreditaţi la Bucureşti. Se apropie de finalul celui de-al doilea mandat de ambasador în România, primul începând în chiar vara lui '90. S-a căsătorit cu o româncă, soţia sa fiind acum un căutat "consilier" informal al tinerelor neveste de diplomaţi. Cristina Helweg-Larsen a fost şi traducătoarea discuţiei noastre, presărând amintirile soţului cu spirituale adecvări la specificul naţional danez şi românesc.

Jurist de meserie, Ulrick Helweg-Larsen intrase din facultate în diplomaţie. A îndeplinit misiuni la Bonn şi Hanoi, dar în vara lui '90 era la primul post de ambasador. Cu peripeţii a fost prezentarea.

Înainte de a intra în România a trecut pe la Belgrad să culeagă actele Ambasadei. Din 1987, Regatul Danemarcei mai păstrase la Bucureşti doar un birou de legătură cu un singur angajat. S-a întâlnit apoi la Szeged cu ceilalţi trei diplomaţi danezi trimişi în misiune aici. Vameşii de la Nădlac au trecut imediat să controleze bagajele din maşinile cu număr de înmatriculare danez. Abia după ce şeful vămii s-a consultat cu superiorii au fost trataţi conform statutului de diplomaţi.

S-au oprit seara la Sibiu, împărtăşindu-şi impresiile la cina de la "Împăratul Romanilor". Străbătuseră prin arşiţa zilei Câmpia Vestică, apoi sudul Podişului Transilvaniei, tot mai uimiţi de pustiul pământurilor necultivate. Primul "altfel" dintre graniţele româneşti. Asupra motivelor debandadei din agricultură s-au informat la post.

La Bucureşti au picat direct în hăţişurile birocraţiei, relaţiilor şi promisiuni