Un sat din Apuseni îşi trăieşte ultimii ani de viaţă. Se spune că, peste 10 ani, aici nu vor mai fi decât case pustii, garduri prăbuşite şi amintiri. Sursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus Suciu
1 /.
Este vorba despre satul Ruseşti, din comuna Bulzeştii de Sus. Doar 17 suflete îl mai animă. Majoritatea sunt bătrâni, câte unul, doi, cel mult trei oameni la o casă. De fapt, în Ruseşti, casele pustii au devenit obişnuinţă, la fel ca-n Ticera, un sat apropiat unde din 60 de case niciuna nu mai este locuită, sau în Tomnatec, alt sat din apropiere, unde la cele peste 100 de case mai sunt doar 7 oameni.
La fel ca multe alte localităţi din zonă, Ruseştiul şi-a luat numele de la cel al familiei care l-a întemeiat cu sute de ani în urmă (Rusu – Ruseşti, Paul – Pauleşti, Bulz – Bulzeşti, Giurgiu – Giurgeşti etc...).
Numele său mai este doar pe hărţile judeţului Hunedoara. Pe drumul care-l leagă de centrul de comună nu zăreşti niciun indicator. De fapt, picior de turist nu calcă la Ruseşti. Drumeţii sunt atraşi de Muntele Găina, sub care se află satul, la vreo 4 kilometri distanţă, în Sud-Est faţă de platoul Târgului de Fete.
Cauzele sunt explicate de Victor Paul, referent în cadrul Primăriei comunei Bulzeştii de Sus şi fost primar între 1992 şi 2000.
„Sărăcia i-a alungat pe oameni de aici. În perioada interbelică au plecat masiv în Banat (unde-au primit pământuri pe moşiile părăsite de grofii maghiari plecaţi din ţară după unirea Transilvaniei cu România – n.r.). Apoi depopularea s-a accentuat din nou începând din anii ´60. Păi cum să mai rămână aici. Gândiţi-vă că, în comună, electrificarea a început abia în 1979 şi s-a încheiat doar în 2004. Cei rămaşi sunt săraci. Nu primesc ajutoare sociale pe motiv că cică ar avea pământuri. Dar ce mai poate munci un bătrân singur la 70 – 80 de ani? Acum, cu criza asta, suntem puşi
