Ca unul care am furnizat destule probe ale imposturii practicate pe scară largă şi aproape instituţional, adică de sus în jos, la vechea Sorbonică, săptămâna trecută am apreciat fără nicio rezervă exerciţiul de sinceritate al conducerii Facultăţii de Medicină cu ocazia examenului de admitere.
Ştiu că strădania membrilor comisiei de organizare a acestui examen de a preveni frauda şi de a sancţiona tentativele (soldată cu eliminarea din examen a şase candidaţi înarmaţi cu scule de copiat şi fiţuici) ar putea să nu intereseze multă lume. Poate doar pe cei implicaţi într-un fel sau altul în desfăşurarea concursului: supraveghetori şi corectori, candidaţi, prieteni, colegi sau rude ale acestora.
Cred, totuşi, că merită ca asupra chestiunii să mediteze şi publicul larg, dacă nu de dragul moralităţii, măcar din interes. Nu de alta, dar mai devreme sau mai târziu oricare dintre noi - inginer sau măturător la RER, politician ori vânzătoare la ABC-ul din cartier - poate ajunge pe mâna viitorilor absolvenţi. Iar dacă aceştia ar fura startul, ar avea şanse sporite să-şi capete şi diplomele aşijderea.
Demonstraţia de transparenţă a conducerii facultăţii, care a poftit presa (vă mai amintiţi câinele de pază al societăţii?) să asiste la întregul proces, merită salutată dacă opinia publică e cât de cât conştientă că aparent măruntul episod priveşte nu doar breasla academică, ci pe fiecare din membrii comunităţii locale.
Episodul ar trebui să fie, însă, şi un model de urmat la celelalte facultăţi ale Universităţii în condiţiile în care, la destule specializări, nu doar studenţii, ci şi cadrele didactice se arată prăfuite, fără niciun chef de adaptare la realitate şi fără nicio aspiraţie la progres.
Ar putea fi, totodată, şi un moment de la care aşteptările în privinţa învăţământului universitar din Oradea să devină mai pretenţioase. A stopa furtul un
