Teoreticianul şi regizorul de teatru Eugenio Barba iniţiază o polemică poetică şi metafizică în primul rând cu sine însuşi, punând din start sub semnul interogaţiei toate aforismele sale despre arta scenei. Volumul „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă“, lansat de Editura Nemira,este deschis de o aserţiu-ne a fizicianului danez Niels Bohr, din care Eugenio Barba îşi face blazon: „Orice propoziţie aş spune,ea nu trebuie înţeleasă ca o afirmaţie, ci ca o întrebare“.
Regizorul italian, fondatorul Odin Teatret din Danemarca, face lucruri foarte diferite ca să rămână neschimbat. Porneşte de la concluzii pentru a descoperi detaliile unui adevăr. Crede că teatrul nu poate fi decât revoltă şi îi caută mereu pe cei care împart aceeaşi convingere cu el.
Cartea sa nu este o demonstraţie ostentativă de sfidare a normelor, ci un drum şi mai greu, care îşi propune să respecte propriile legi despre teatru, aşa cum au fost scrise de experienţele sale. Destinul de creator al lui Eugenio Barba şi viziunea despre teatrul personal-original sunt tipărite în cinci capitole ample, pe parcursul a 400 de pagini: „Originea: vocaţia", „Laboratorul: teatrul-şcoală", „Călătorie: schimb", „Calea refuzului: Al Treilea Teatru", „Identitatea: moştenirea".
Într-o anexă, în alte 80 de pagini este prezentat un catalog al spectacolelor regizate de Eugenio Barba la Teatrul Odin. Traseul gnoseologic al artei este spectaculos. Textele dramatizate de-a lungul a 30 de ani de carieră sunt ale unor autori mai puţin cunoscuţi sau sunt scrise de Barba însuşi. Producţiile sale ezoterice sunt destinate ori unui public restrâns, de 60, 120 sau 150 de persoane ori au loc în aer liber, fără limitări de spaţiu pentru spectatori.
În teatrul său mic (unul dintre cele pe care prejudecata criticilor le etichetează drept „obscure") îşi permite să experimenteze fără să se izoleze, fiind prezent, în