Cântăreţul american Prince, star al muzicii funk în anii 80, în conflict de ani de zile cu casele de discuri, a reuşit o lovitură marketing în Franţa. "Nu mai avem nimic în stoc şi nu stim dacă mai primim ceva". Am auzit răspunsul acesta de nenumărate ori tot week-endul până când, din întâmplare un vânzător la miez de noapte mi-a scos un exemplar într-un chioşc dintr-o gară pariziană.

Cântăreţul american Prince, star al muzicii funk în anii 80, în conflict de ani de zile cu casele de discuri, a reuşit o lovitură marketing în Franţa.

"Nu mai avem nimic în stoc şi nu stim dacă mai primim ceva". Am auzit răspunsul acesta de nenumărate ori tot week-endul până când, din întâmplare un vânzător la miez de noapte mi-a scos un exemplar într-un chioşc dintr-o gară pariziană.

Lansat pe piaţă împreună şi în exclusivitate cu revista Courrier International contra doar 3.5 euro, ultimul album al lui Prince intitulat "20Ten" a avut un succes fenomenal. Primele 130 de mii de exemplare ale CD-ului cu zece melodii au fost vândute ca pâinea caldă, în prima jumătate de zi.

Trebuie precizat: copilul minune din Minneapolis, devenit între timp adept al Martorilor lui Iehova, nu este la prima sa operaţiune de acest gen. În 2007, cititorii britanici ai lui Mail on Sunday au primit atunci şi albumul Planet Earth.

Trei ani mai târziu, Prince reface lovitura, aici în Franţa deci cu Courrier International dar şi în Germania cu versiunea locală a revistei Rolling Stones. Două noi teritorii căzute repede victimă acestei operaţiuni de marketing foarte bine orchestrate. Courrier International vinde săptămânal doar 35 de mii de exemplare în chioscuri, cu alte cuvinte Prince i-a triplat tirajul de chioşc.

De partea sa, cântăretul rebel - certat cu casele de discuri de aproape două decenii şi mai nou şi cu internetul - şi-a găsit un nou mijloc de a-şi di