Odata cu sfarsitul ultimei conflagratii mondiale, armata sovietica a inceput impunerea unui regim stalinist opresiv in Romania. Nu mult dupa aceea, romani din intreaga tara, de la muncitori si avocati pana la ofiteri si generali au format grupuri de rezistenta pentru a lupta impotriva bolsevismului instalat in tara.
Incepand cu alegerile din 1946, fortele democratice ale tarii au inceput sa reclame incercarea de subjugare si de alipire a Romaniei la sfera de influenta a Uniunii Sovietice.
Drept raspuns, oamenii politici, impreuna cu elemente ale armatei regale formuleaza un plan de instituire si coordonare a unor grupari armate menite sa lupte impotriva noului regim comunist. Din pacate, acesta a fost dejucat de agentii Securitatii si, in primavara lui 1948, majoritatea liderilor si participantilor au fost arestati, in frunte cu Iuliu Maniu si Ion Mihalache.
In ciuda acestei lovituri date de comunisti, a existat o atitudine puternica de impotrivire fata de regim, oameni din intreaga tara formand grupuri inarmate pedepsindu-i pe cei ce colaborau cu sovieticii si confruntandu-se deseori cu fortele Securitatii.
Trasaturi ale rezistentei romane
Principalele grupari erau localizate in muntii Carpati, ele fiind si cele mai longevive, dar miscari de rezistenta s-au manifestat si in alte regiuni ale tarii, printre care si Dobrogea, Banat sau Oltenia.
Principala lor caracteristica era faptul ca nu depindeau de o conducere centrala asa ca era foarte greu pentru comunisti sa anihileze intreaga retea si foarte des locul lasat liber de vechea grupare era inlocuita de una noua. Au existat aproape 1.200 de astfel de miscari independente, totalizand peste 10.000 de luptatori ce erau sustinuti de circa 50.000 de oameni.
Reactia Securitatii
Fortele Securitatii incercau sa tina acest fenomen s
