…va impartasesc un “secret” – am probleme de identificare in forum externum. In ziua de astazi trebuie sa raspunzi, fara sa clipesti, la intrebarea, simpla in aparenta, “ce esti?” Nu poti raspunde, simplu – “sunt om“. A fi om nu mai multumeste/defineste pe nimeni. Traim intr-o vreme a specializarii, o vreme a cutiutelor, cu etichete scrise clar, cu majuscule, pentru a evita confuziile. Lumea nu asteapta vreo filosofare, ci un raspuns transant: “Sunt fierar, doctor, poet, s.a.m.d”. Sau macar “sunt republican, democrat, conservator, marxist, neo-marxist, neo-conservator, s.a.m.d.” Daca nici macar asta, atunci macar sa fii “omul cuiva” – omul unui mogul - Vantu, Voiculescu sau Patriciu - omul lui Basescu, al lui Nastase, Tariceanu, omul lui Tismaneanu sau omul lui Shafir, al CIA sau FSB, in fine, omul cuiva. Nu poti trai asa, de capul tau. Nu te poti identifica. O eticheta, oricare, trebuie sa ai, daca vrei sa aspiri la statutul de om demn de a fi bagat in seama. N-ai eticheta, nu esti un om intreg.
N-o mai lungesc – am scris despre asta cu o alta ocazie.
La mai toate revistele sau ziarele la care colaborez, in ultima vreme e de bon-ton sa dai, intr-un rand, “definitia colaboratorului“. Nu poti zice, bunaoara, Fumurescu – om. E insuficient. Trebuie sa vii cu ceva mai “concret” – AF este medic sau dramaturg sau filosof sau profesor de filosofie politica sau dramaturg, sau … ceva! Dar ce? Sunt cam toate cele de mai sus, dar nu ma regasesc in nici una. Publicist - e, asa, o definitie laxa, in care intra aproape orice. Publicist e un eufemism pentru omul care, din punctul de vedere al societatii, nu e nimic. E un paria. Un outsider. Asa ca multa vreme m-am amagit cu gandul ca sunt ‘ziarist’. Ce esti tu, ma? Ziarist. Ma simteam onorat de acest statut. Inca ma mai simt.
Poate suna ciudat, dar asa e. Stiu – in ochii multora, ziaristul este doar un fel de sa
