Câţi bani toacă parlamentarii brăileni? Mulţi. În ediţia din 24 iulie, "Obiectiv-Vocea Brăilei" prezintă sumele necesare parlamentarilor brăileni de a-şi desfăşura "activitatea" prodigioasă.
În ediţia de ieri, Mircea Doagă nuanţează tranşant dilema asupra legitimităţii morale de încasare a acestor bani: sunt bani mulţi şi nemeritaţi când în schimbul lor nu se articulează nimic concret, sunt sume încadrate în limite rezonabile când în schimbul lor se vede ceva evident şi inconfundabil, care funcţionează. Această problematică a inutilităţii unui sistem politic ineficient şi distructiv, a acaparat, pe bună dreptate, atenţia oricărui individ care, onest, doreşte să descopere sensurile şi non-sensurile unei organizări sociale care bulversează, inhibă şi stârneşte teama.
Nu degeaba am adus în discuţie exclusivitatea raportării economice la absolut orice problemă românească, pentru că, reiterând o mai veche idee, îndrăznesc să susţin că irosirea banilor din hoţie şi neghiobie nu are un rol determinant şi decisiv în alterarea ireversibilă a unei societăţi. Altfel spus, şi cu un pas spre aplicaţia directă, banii topiţi de parlamentarii brăileni - sume care mie, personal, îmi sugerează "abstracţiunea", nu pricep, pur şi simplu, cum poţi cheltui dezinvolt geamantane de bani care ar ridica un întreg sat din noroi - nu reprezintă răul cel mare. Este un rău mic, periferic, ca bâzâitul unei muşte obraznice. Răul cel mare este altul. Problema radicală nu constă în faptul că lui Balcan nu-i tremură mâna când prăpădeşte, scurt, aproape 800 de milioane de lei vechi sau că Bunea Stancu bagă bugetul câtorva comune într-o "staţiune" de tip Ceauşescu la Blasova ori că, pe scurt, parlamentarii brăileni au ronţăit nesăţioşi, anul trecut, de la bugetul de stat, peste 20 de miliarde de lei vechi. Răul cel mare constă în faptul că aceşti oameni ne impun, cu forţa, modul l
