În tripticul eseistic „Trilogia îndepărtării“, care include „Odihna“, „Noaptea“, „Uitarea“, autorul George Banu subliniază că munca este un paliativ pentru absenţa dragostei și că lipsa memoriei aduce însingurare. Regizorul Mihai Măniuţiu a pus în scenă, la Cluj şi la Târgovişte, două spectacole după textele lui George Banu, reunite acum în volum de Editura Cartea Românească.
Odihna este antidotul împrăştierii, al irosirii forţelor în lucruri multe şi mărunte, punctează George Banu, în „Trilogia îndepărtării. Odihna, Noaptea, Uitarea", care a apărut la Cartea Românească, în colecţia „Performa", coordonată de Mădălina Ghiu.
„Activitatea excesivă, semn al unei lipse de afectivitate, scrie Jankélévitch. Da, dar şi semn al angoasei provocate de singurătate... De ea fugim, pe ea vrem s-o alungăm astfel! Munca, paliativ pentru absenţa dragostei. Ca să te odihneşti ai nevoie de curaj", subliniază autorul. Uneori, odihna înseamnă să depăşeşti sentimentul că totul se destramă, se risipeşte, îţi scapă din mâini. „Odihna ca leac împotriva alienării. Odihna, o încercare de a te «reacorda» pe tine însuţi atunci când «organele-s sfãrâmate», cum spunea Eminescu. De a-ţi regăsi armonia... ", subliniază autorul.
Nu există teatru fără noapte
În teatru, noaptea este mai ales shakespeariană. „De la «Macbeth» la «Visul...» şi la «Hamlet», ea nelinişteşte şi excită, nu rămâne niciodată neutră, paşnică, senină", scrie autorul. Indiferent de context, noaptea lui Shakespeare nu lasă oamenii să doarmă. La fel, stingând luminile, Wagner a fãcut să pogoare noaptea peste sala de spectacol. „Bayreuth a devenit templul în care muzica lui şi recitativele pe care ea le acompaniază răsună armonios în noaptea din adâncul căreia se înalţă. Nu există Wagner în afara nopţii şi, de la el încoace, nu există teatru fără noapte, fără întuneric", explică George Banu.
În gândurile