Are 92 de ani, conduce si acum masina lui veche de vreo 20 de ani si ne canta la acordeon. Are o voie buna molipsitoare si o vorba buna pentru oricine. Nu e om aici, in zona, care sa nu il cunoasca si indrageasca pe unchiul Pietro. Cu cei mai in varsta deapana povesti de razboi si isi amintesc cum mergeau sa munceasca pamantul baronului. Vorbesc si despre schimbarea climei si politica mondiala. Cu cei mai tineri glumeste si ii intreaba de amor. Pe majoritatea dintre ei ii ducea de la scoala acasa in remorca.
Descult prin copilarie
“Cand eram mic, tata ma mai lua cu el in livada de portocale a baronului. Nu voia sa muncesc. Ma lua doar ca sa pot manca si eu cate-o portocala, ca era foamete mare. Si ca sa nu il prinda baronul, ascundea cojile portocalei sub pamant. Daca il prindea, il batea si nu il mai lua la munca. Cine muncea primea la pranz niste spaghete si paine. Asa putea sa duca seara ceva acasa copiilor”.
Prima pereche de pantofi a avut-o la 6 ani. A facut-o pe comanda la pantofarul din sat si ii incalta doar la sarbatori. In rest umbla descult. Dar nu a fost sa fie. I-a pierdut de pe magar in aceeasi vara, pe cand mergea la unchiul sau. Si-a dat seama doar dupa kilometri buni. Nu se mai putea intoarce. A plans mult pe atunci. Acum rade cand isi aminteste, se uita la pantofi si spune: “De atunci nu am prea schimbat multe perechi . Astia au cam 20 de ani” si rade.
Doua clase si multa iubire
Scoala nu are. Doar doua clase. Dar citeste in ochii oamenilor. Stie dintr-o privire de esti om bun sau rau, daca suferi sau esti bucuros.
A invatat sa cunoasca oamenii iubindu-i. Vorbind cu ei, ascultand si traind toate experientele pe care viata i le-a oferit: “Ce mai curtam fetele pe cand eram tanar. O data chiar m-am certat cu unul din fratii mei pentru o domnisoara. Nu m-am grabit la insuratoare, ca imi placea sa colind tara si sa c
