Ministrul Sebastian Vlădescu a anunțat astăzi că la negocierile cu FMI nu este luat în discuție momentan (sublinierea mea) scenariul referitor la majorarea TVA cu 25% și reducerea cotei unice la 10%, începând cu 1 ianuarie 2010. Deși, dintre toate scenariile posibile vehiculate până în acest moment e cam singurul care nu se axează doar pe reduceri de cheltuieli, ci și pre crearea condițiilor de relansare economică.

Ce ar însemna reducerea cotei unice de la 16% la 10%? Teoretic, într-o primă fază, reducerea încasărilor la buget. Conform calculelor guvernanților, acest lucru ar însemna încasări mai mici de aproximativ 9 miliarde de lei.

Pe de altă parte, însă, reducerea cotei unice ar aduce numeroase avantaje: de la factorul psihologic până la creșterea consumului și o creștere economică în stare să acopere pierderile. În primul rând, trebuie spus că reducerea cotei unice pe profit nu ar afecta într-o prea mare măsură bugetul de stat, în condițiile în care, oricum, marile companii și corporații au devenit experte în disimularea profitului sau în transferul lui în insule paradis fiscal, în timp ce micile afaceri care au supraviețuit până în acest moment rezistă pe un profit minim, dacă nu chiar fără profit ori cu pierderi minime asumate.

Reducerea cotei unice pe venituri s-ar simți însă, în primul rând, în veniturile angajaților și, implicit, și în consum. Mai mult, pentru societăți acest lucru ar reprezenta o oportunitate de a investi fie în tehnologie și dezvoltare, fie în resursele umane (salarii mai mari și/sau angajări).

Factorul psihologic nu trebuie, de asemenea, neglijat. Pe de o parte ar fi un semnal pozitiv pentru investitori, pe de altă parte ar da sens măsurilor de austeritate, în condițiile în care ar fi mai ușor de suportat pe termen scurt, atâta timp cât ar exista speranța relansării pe termen mediu și lung. Cum ar veni, strângem