La cinci ani după ce a câştigat Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România cu un roman controversat, „Băgău“, Ioana Bradea a revenit cu o nouă carte – „Scotch“. Departe de lumea festivalurilor literare şi a colocviilor, Ioana Bradea trăieşte o viaţă tihnită, alături de cei doi copii şi de iubitul ei. Seara, după ce toată lumea adoarme, Ioana se întoarce la literatură.

Al doilea roman al tău, „Scotch", este atât de diferit de „Băgău", încât pare scris de altă persoană. Cât adevăr este în această afirmaţie?

E posibil să fie adevărată şi mulţi să resimtă aceeaşi discrepanţă între cele două romane. Cum la fel este posibil ca unii să găsească puncte comune şi spaţii intermediare existente în ambele cărţi. Personal, mi-am dorit sa fie ceva diferit. Mi se pare că atunci devine interesant să scrii - când vrei să încerci de fiecare dată altceva, să nu te repeţi, să încerci să construieşti universul altfel.

Prima frază din „Băgău", „Sunt o doamnă, ce p... mea", a fost o chestiune premeditată sau ceva spontan?

A fost o inspiraţie de moment, nu am adăugat-o la final şi nici n-am auzit-o în tramvai - era o expresie folosită între personajele cărţii, la fel ca şi titlul. Într-o variantă mai veche a cărţii, capitolul de la început figura undeva la mijloc, dar începea la fel. Aşa că n-am făcut decât să modific ordinea unor capitole, la un moment dat. Se poate spune că, într-un anumit sens, prima frază din „Băgău" a fost puţin premeditată şi studiată pentru că mi-am dat seama că ar fi o introducere suficient de puternică pentru a capta atenţia oricui. Nu mă aşteptam totuşi să facă o asemenea carieră.

Te urmăreşte fraza asta în vreun fel, după ce a devenit celebră? Ţi se întâmplă să îţi spună prietenii, în glumă, „sigur, doar eşti o doamnă, ce p... ta"?

Nu. Fraza aparţine deja altei epoci. Şi nu mi s-a întâmplat să glumesc cu prietenii