Nu există nicio ţară dezvoltată care să aibă alt tip de impozitare a veniturilor decât cel progresiv. Cota unică trebuie abandonată şi înlocuită cu impozitul capitalist tipic: impozitarea progresivă a proprietăţii şi a veniturilor.

Fragment din dezbaterea „Restartul statului", publicată în noua ediţie FP România (iulie/ august). Detalii ilustrate: Coperta, Sumarul şi Nota editorilor români (Locul României în Indexul statelor eşuate).

Statul modern este cel care:

(1) Asigură ordinea socială şi economică şi împiedică conflictele de interese din economie (între importatori şi exportatori, între creditori şi debitori, între angajaţi şi angajatori etc.) şi societate (între bogaţi şi săraci, între minorităţi şi majoritate, etc.) să devină disfuncţionale. Face asta prin reglementări.

(2) Alterează distribuţia veniturilor rezultată prin piaţa liberă astfel:

(2.1) Obligă întreaga societate să preia o parte din cheltuielile firmelor: educaţie, sănătate, infrastructură, cercetare, pază etc.

(2.2) Redistribuie o parte din veniturile produse în favoarea celor cu venituri mici şi medii şi în defavoarea deţinătorilor de capital, pentru a stimula dezvoltarea. Face asta prin programele de dezvoltare finanţate de la buget. Cu cât o ţară este mai dezvoltată, cu atât nevoia de redistribuire este mai mare şi de aceea statele UE colectează la buget în medie 45% din PIB, iar Madagascar doar 6%. După redistribuiri, cei mai bogaţi 20% dintre cetăţenii unei ţări dezvoltate, deşi deţin peste 80% din capital, primesc circa 40% din PIB, în vreme ce aceia mai săraci 20%, deşi deţin 0% din capital, primesc circa 10% din PIB.

Tocmai aceste două adevăruri simple nu le-au înţeles niciuna dintre guvernările postcomuniste ale României şi au procedat pe dos:

(1) S-au angajat de o parte sau alta a conflictelor de interese din