Elisabeth Raţiu (89 de ani) vorbeşte, în exclusivitate pentru „Adevărul“, despre şansa pe care românii au pierdut-o la primele alegeri libere de la 20 mai 1990: Ion Raţiu - preşedinte. Văduva lui Ion Raţiu locuieşte în prezent la Londra şi se dedică filantropiei, ajutând, în mod special, tinerii şi persoanele cu probleme psihice.

Elisabeth Raţiu a cunoscut cele mai zbuciumate momente din istoria României, dar a crezut mereu în România democrată despre care îi vorbea soţul său, Ion Raţiu. Alături de el a încercat, în 1946, să înlăture Cortina de Fier care avea să cadă peste o Românie măcinată de război, de eşecurile regimului Antonescu şi de guvernul Petru Groza.

Complotul comuniştilor, care au trucat rezultatul alegerilor (câştigate, de fapt, de ţărănişti), nu le-a permis, dar Elisabeth şi Ion Raţiu nu au renunţat. Au plecat înapoi în Anglia, unde au reînvăţat ce înseamnă viaţa politică liberă şi adevăratele idei democratice. Cu experienţa celor 50 de ani de exil s-au întors în România anului 1990, o Românie care ar fi putut să facă primii paşi către valorile Occidentului.

Au găsit, în schimb, sub o iluzorie perdea democratică, aceleaşi tehnici comuniste: manipularea presei, folosirea abuzivă a puterii şi, poate cel mai cinic, exploatarea unor categorii sociale (minerii) în scopul intereselor politice meschine (reducerea la tăcere a Opoziţiei).

În 2000, l-a pierdut pe Ion Raţiu, după 55 de ani de mariaj.

Soţul ei ceruse să fie înmormântat în oraşul natal, la Turda, iar Elisabeth i-a respectat dorinţa. Elisabeth Raţiu povesteşte despre toate acestea, despre Piaţa Universităţii, despre „13-15 iunie", după 20 de ani în care nu a uitat nimic. Pentru ea, nu mai e loc de regrete. Speră doar ca românii să fi învăţat lecţia trecutului lor atât de recent şi atât de ignorat.

„Adevărul": Cum i-aţi găsit pe românii anului 1990, când aţi reveni