Ce mai inseamna litoralul romanesc astazi? Daca ar fi sa ii luam in serios pe corespondentii trimisi pe litoral sa ne molipseasca cu entuziasmul lor, stam bine. Cel putin la sfarsit de saptamana.
Distractie la maxim este sloganul pe care il zbiara cate un reporter, ca sa acopere zgomotul valurilor. Nu numai al valurilor. Pentru ca pe litoral se poate asculta si foarte multa muzica.
Daca ai "privilegiul" de a te aseza la un beach bar, ai sansa sa asculti cu fiecare ureche alta muzica. Asta pentru ca nu departe se afla o alta sursa muzicala. Daca ai o ureche mai antrenata, poti deslusi si o a treia sursa muzicala. De la distanta ea se poate confunda doar cu un ritm afro. Astfel, cu putina sansa, in timp ce iti vei sorbi berea, vei putea mixa involuntar chiar piese noi!
Altfel spus, acea impartire a plajei in parcele inchiriate nu neaparat proprietarilor de hoteluri isi arata inca odata roadele. Cei care au inchiriat pentru un sezon o astfel de parcela fac si ei tot ce pot ca sa isi atraga clientii. Si in primul rand pot sa dea muzica mai tare.
Saptamana trecuta am vizitat statiunea Mamaia. Candva vedeta incontestabila a litoralului romanesc. Nu am ajuns aici cu ideea preconceputa ca Mamaia nu mai este ce a fost. Nici nu ar trebui sa mai fie ce a fost. Ar trebui sa fie mult mai mult. Din pacate, nu iti trebuie mult sa intelegi altceva.
In timpul saptamanii, nesfarsite siruri de sezlonguri goale ii asteapta in zadar pe vizitatori. Printre acestea, insa, noutatea sezonului ar fi ca au aparut un fel de baldachine in care, asa cum ne asigura presa locala, cei care au petrecut seara in cluburi si desigur isi permit isi pot petrece ziua dormitand sub privirile invidioase ale celor care stau pe prosoape. Satisfactie dubla.
Dincolo de cateva cladiri cam nehotarate, in sensul ca de cativa ani constructia lor
