A.P.: În 2009, amploarea crizei, chiar dacă nu putea fi estimată până la zecimală, putea fi intuită cât de cât corect. Dovadă că multe ţări din jur au luat măsuri de austeritate pe care România le ia abia la jumătatea lui 2010.
Aceleaşi măsuri le-am luat şi noi în 2009. Am îngheţat salariile. Poate că a fost o eroare majorarea pensiilor cu 2% în 2009. În mod normal, cei care gestionau Ministerul Muncii trebuiau să ştie că acest lucru va aduce un deficit structural în anii următori. A fost una dintre puţinele erori politice, dată fiind situaţia şi informaţia pe care cu toţii o aveam, nu numai în România, ci la nivelul UE.
A.P.: Ceea ce vă reproşa preşedintele Băsescu şi nu a fost singura voce dinspre care a venit un reproş de genul acesta este că toate aceste reduceri se vedeau pe hârtie, dar ele nu se traduceau în fapte, în bani la vistierie.
Aici aş nuanţa acest aspect. Pe anvelopa salarială, salariile au îngheţat. Vă mai dau şi alte măsuri. Am redus cheltuielile cu bunurile şi serviciile de la 6,8% din PIB la 5,9%, deci aproape 0,9% din PIB. S-a optimizat tot ce a fost achiziţie publică, din punct de vedere al costurilor, la nivelul tuturor instituţiilor publice. S-a interzis achiziţia de maşini, mobilier...
A.P.: Datele arată că pe primele 4 luni din 2010 s-au făcut achiziţii cât pe tot anul 2009.
Există o zonă a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile care deservesc instituţiile sanitare, pe acelea n-ai cum să le tai. Gândiţi-vă că tot ce înseamnă funcţionarea sistemului de sănătate este în capitolul de cheltuieli bunuri şi servicii. Ele nu pot fi amânate. Eu n-am o imagine de ansamblu pe moment ce s-a întâmplat la fiecare instituţie publică, dar la Ministerul Economiei s-au redus cheltuielile cu bunurile şi serviciile cu 58%.
A.P.: Dar nu aţi redus salariile. Am aici un un top al salariilor de la dvs. din minister şi din de
