Dreapta sare sincron la gîtul de lebădă al marxismului românesc, cam aşa aş intitula comic noua telenovelă polemică între marxişti (unul: GMTamas) şi dreapta de toate felurile (Tismaneanu et comp.).
Un articol de punere la punct semnează şi Dragoş Paul Aligică. Apare în hotnews azi cu un titlu nou un articol mai vechi, din 2009, din 22 schimbat doar în şapou. Dar asta e, dreapta românească nu are nevoie de argumente noi, doar de şapou diferit.
Ridiculizarea prin pseudoteme – ca Marx era aberant in teoriile economice, ca se bazeaza pe date de la 1850, ca etc. Il asigur ca lectura atenta, revizuirile si toate celelalte au fost facute de generatii intregi de ginditori. Nici nu voi insista acum sa explic de ce marxismul din povestea lui Aligica nu seamănă cu nimic din ce încercăm să vorbim. Nici ca intrebarea aia naiva si stupid-idealista “de ce sa avem vietile strict ordonate economic si financiar?” nu e chiar asa idealista si nici stupida. Am insa doua observatii sa-i fac. Pot parea minore, dar ele imi indica un stil toxic de a ataca orice dezbatere.
Pseudocitarea
Am găsit şi la Vladimir Tismăneanu, şi la Dragoş Paul Aligică plăcerea neţărmurită de a deturna destinele, cărţile unor intelectuali în pilde etice despre cum stînga a fost un eşec. Tismăneanu are un fetiş cu Kolakowski “cel tîrziu”. Dar şi cu Orwell. Din acelaşi Orwell citează cu nesaţ şi domnul Aligică. Dintre clişeele propuse: spirit lucid, vizionar, a prevăzut urgia roşie etc. Nu poţi înăbuşi un hohot sincer de rîs atunci cînd, de exemplu, citeşti în prefaţa lui Tismăneanu la Omagiu Cataloniei semnată de Orwell (Polirom, 2009) următoarele:
George Orwell a personificat exemplar eroismul calrviziunii, curajul de a refuza şi repudia fanatismele mitologice, narcoza ideologică.
Şi continuă în acelaşi stil. Ei bine cartea descrie aventura unui Orwell care s-a înrolat (deci cu
