Ziua de 25 Iulie 2010 are toate şansele să intre în istorie. Politica şi războiul au luat în stăpînire, definitiv, puntea care leagă lumea virtuală a internetului, de cea reală. Precedente există cu duiumul. Atacurile cibernetice asupra reţelelor informatice şi bazelor de date ale serviciilor de informaţii, ori ministerelor apărării, din întreaga lume, au devenit de mult evenimente cotidiene; sute de mii de pagini web dedicate războiului, acţiunilor teroriste, mişcărilor insurecţionale, contestatare, rebeliunilor şi tuturor evenimentelor din spaţiul politicii asociate cu exercitarea violenţei letale răsar şi dispar, ca ciupercile; cît despre extinderea domeniilor dedicate fenomenelor politice, în general, probabil că mai concurează, ca teritoriu, doar cu cele rezervate pornografiei.

Duminică s-a întîmplat, însă, ceva care marchează o diferenţă radicală. Internetul a fost folosit, într-o operaţiune planificată, pentru a genera, nu în spaţiul virtual, ci în realitate, reacţii politice majore, pentru a influenţa decizia politică la cel mai înalt nivel, în cel mai puternic stat al lumii, SUA, şi, în acelaşi timp, pentru a reafirma libertatea absolută a spaţiului de comunicare publică, ca valoare constitutivă a universului world wide web; o dimensiune tot mai frecvent pusă în pericol în realitate de evoluţia sinuoasă a democraţiilor post-moderne. Demersul a fost făcut de WikiLeaks, un portal care a pus în circulaţie mii de documente oficiale, unele clasificate, inclusiv imagini şi hărţi, privind războiul din Afganistan, care acoperă perioada 2004 - 2010. De la apariţia în presa americană a imaginilor masacrului de la My Lai, din timpul războiului din Vietnam, nicio altă intervenţie sau acţiune mediatică nu a fost încărcată cu un potenţial politic atît de mare.

Ambiţia acestui demers nu este, însă, de a spune o altă istorie a conflictului, ori de a scoate la lu