Vânzările de la casele de licitaţii din România nu excelează la secţiunea "artă contemporană". Orientarea cumpărătorilor - îndeosebi a negustorilor de artă - fiind, cu predilecţie, către arta clasică. Dar mai sunt şi excepţii. Acestea se împart în cel puţin trei categorii. În prima categorie intră artiştii promovaţi insistent în perioada antedecembristă, fie graţie intereselor regimului comunist, fie (şi) datorită calităţii lucrărilor pe care aceştia le realizau. Iar aura renumelui nu s-a stins nici astăzi, "tradiţia" regimului trecut continuând, în stil autohton. Evident, pe parcursul celor două decenii de comerţ liber cu artă, gusturile colecţionarilor sau negustorilor s-au mai diversificat, s-au mai rafinat, ceea ce înseamnă un punct câştigat la bursa de artă. Există, apoi, categoria artiştilor care s-au făcut remarcaţi prin talentul lor, atât înainte de anii '90, cât şi după aceea. E drept, cu o oarecare dificultate în ce priveşte "trecerea barierei" de netrecut, în zona privilegiaţilor... În cea de-a treia categorie intră artiştii care şi-au dobândit un oarecare prestigiu în străinătate fără a face eforturi pentru a ieşi în faţă; ei se disting prin calitatea deosebită a creaţiei, şi, ca atare, prin succesul de care se bucură la casele de licitaţii. Surprinzător, poate, mai există şi o patra categorie de artişti - generaţia anilor '70 -'80 - care vin din urmă, în forţă. Per ansamblu, majoritatea sunt merituoşi, dar mentalitatea noilor colecţionari funcţioneză după jaloane subiective. Între artiştii contemporani, recent dispăruţi, de o atenţie specială beneficiază nume precum Sabin Bălaşa, Ion (Alin) Gheorghiu, Ion Pacea, Mircea Ciobanu, şi, treptat, Ion Popescu-Negreni, Marcel Chirnoagă, Spiru Vergulescu. Iar între artiştii în viaţă, Traian Brădean, Aurel Nedel, Viorel Mărginean, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Zamfirescu, Dan Hatmanu, Ion Grigore, Ilie Boca, Vasi