Pentru înregistrarea ca operatori intracomunitari, administratorii firmelor sunt plimbaţi inutil pe la poliţie, Registrul Comerţului şi administraţiile financiare. Fără înregistrarea la Fisc, cu diverse documente (cazier judiciar, certificat constatator etc.), investitorii riscă amenzi usturătoare. Termen-limită: 1 august!
Formularul pe care trebuie să îl completeze investitorii străini ca să se înregistreze ca operatori intracomunitari, deşi nu este nevoie să facă asta
Ordonanţa prin care Guvernul vrea să combată evaziunea fiscală îi are drept „victime colaterale" tocmai pe contribuabilii care îşi plătesc taxele corect şi la timp, aşa cum „Adevărul" a semnalat în mai multe rânduri. De data aceasta, vă prezentăm modul în care companiile ce derulează afaceri intracomunitare (cu parteneri din ţările membre UE) sunt supuse unei birocraţii pe cât de severe, pe atât de inutile.
Mai exact, este vorba despre obligativitatea administratorilor acestor companii de a parcurge un drum birocratic, în mai multe etape, într-un termen atât de strâns (1 august), încât e greu de crezut că la începutul săptămânii viitoare toţi cei aflaţi în această situaţie vor reuşi să intre în legalitate.
O procedură greoaie şi inutilă
În prezent, orice operator de tranzacţii intracomunitare este trecut într-o bază de date europeană, din care - pentru un eventual control - Fiscul îşi poate extrage informaţiile necersare referitoare la un contribuabil.
Acum, însă, România introduce un registru propriu, paralel cu cel european, în care operatorii din ţara noastră trebuie să se înscrie până cel mai târziu la data de 1 august. Ei, dar până să-ţi înscrii firma în acest registru naţional trebuie să alergi şi pe la Poliţie, şi pe la Registrul Comerţului, apoi - cu dosarul astfel completat - să te prezinţi şi la circa financiară pentru a obţine patalamaua de ope