Un tînăr diplomat român pasionat de graffiti stă lejer la o masă din centrul New York-ului, cu un pahar în mînă, privind cerul. Paharul conţine propria urină amestecată cu a prietenei sale, o măslină şi o umbreluţă de hîrtie. Bea atent, cu înghiţituri mici, pierdut în gînduri despre distrugerea umanităţii şi desecrarea menorelor, orice va fi vrînd să-nsemne asta. Tînărul diplomat este totodată conducătorul unei secte satanice cu ramificaţii internaţionale şi membru proeminent al Mişcării pentru Integrarea Spirituală în Absolut. În timpul liber se droghează şi îşi epilează prietena în zone intime. Un alt lucru remarcabil e acela că îşi convinge superiorii să ia parte la orgii sexuale. CIA a emis deja un mandat de arestare pe numele său, după ce comunitatea evreiască a tras semnalul unei posibile resurgenţe naziste din partea sectei conduse de tînărul diplomat. Dar CIA are dificultăţi mari în a-şi face datoria, fiindcă tînărul posedă imunitate diplomatică şi este protejat de însuşi Preşedintele României.

Succes comercial născut la Hollywood din imaginaţia unui regizor japonez obsedat de Yakuza? Nu. E doar un montaj al imaginii mele publice, după ce l-am pus pe Google să-mi răspundă la întrebarea „cine e cristian neagoe?“. Am fost rugat de coordonatorul acestei teme să iau din nou de coamă Poneiul Roz, din perspectiva intimităţii online. Nu e tocmai subiectul meu preferat. Şi nu pentru că discuţia mi-ar fi incomodă, doar că m-am plictisit de ea. La momentul respectiv, poneiul a stîrnit o turmă de evenimente neobişnuite, palpitante ca un roman poliţist de duzină. Era vară, presa ducea lipsă de senzaţional. Şi ce poate fi mai ieşit din comun decît un ponei roz cu o zvastică pe crupă, care înfiinţează o comisie parlamentară pentru studierea validităţii sale artistice? „Într-o lume ideală, arta şi politica n-ar trebui să aibă nici o legătură. În viaţa reală, nu-ş