Apropierea de teatru s-a produs foarte natural, pentru că a copilărit în teatru, mama sa fiind remarcabila actriţă Corina Constantinescu. A crescut pe scenă şi prin culisele teatrului, iubeşte actorii şi i se pare că teatrul este singurul domeniu în care poate spune ceva. Şi cine nu vrea să spună ceva pe lumea asta? Ioana Pavelescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Încerc să îmi spun cuvinte frumoase şi să îmi îndrept gândurile spre lucruri bune, curate, sănătoase şi tot ce reuşesc este o călătorie în imaginar sau în destinele acelor oameni care au însemnat şi înseamnă ceva pentru mine.

Cei mai mulţi s-au dus, ceilalţi stau la hotarele valorilor pe care le-au apărat o viaţă întreagă şi nu s-au lăsat niciodată descurajaţi.

Totul în jurul meu se risipeşte într-o vâltoare agresivă, care vine parcă dintr-un organism străin, cu rezonanţe puternice în noi. Prin aceste locuri unde m-am născut, marcate de dimensiunea majoră a creştinismului, onoarei, simplităţii şi tradiţiei, îndurarea a cunoscut poate cea mai îndelungată formă de supravieţuire. Acum, în jurul nostru, se desfăşoară agresiv şi vulgar exhibiţionismul primitiv al unei societăţi bolnave, care este trasă la răspundere pentru tot ceea ce se întâmplă, luându-se în calcul în mod viclean şi oneros efectul, şi nu cauza pentru care ne aflăm aici. Credinţa, conştiinţa, onoarea, adevărul, cuvântul potrivit pe înţeles şi faptă au rămas undeva în ridicol şi dicţionare.

A venit vremea batjocurii, a generaţiei spontanee. Nu trăim altceva decât consecinţa tragică a peste 60 de ani de minciună. Eminescu a murit şi conştiinţele sunt letargice. Să le fi «ieşit» cu succes experimentul? Să ne fi asasinat oare şi speranţa o dată cu modelele?

Aşa că azi pot să spun, parafrazând-o pe Maşa lui Cehov - Port doliul ţării mele, sunt nefericită." Ap