Zicerile prezidenţiale de la Tuşnad merită o analiză mai atentă. Nu pot epuiza aici acest subiect suculent, aşa că mă voi limita la câteva observaţii. E uşor de văzut că, în secuime, Traian Băsescu a încercat să îmbrace haina bătrânului înţelept şi echilibrat. Când alţii risipesc şi se risipesc în promisiuni deşarte, el, şeful statului, preferă să-şi asume veştile rele, dar necesare, chiar dacă solului care aduce asemenea veşti i se taie, adeseori, capul, astfel încât el să nu poată aduce - a doua oară - astfel de veşti.

Apropo, nu ştiu ce s-a întâmplat cu capul preşedintelui după ce ne-a anunţat, anul trecut, că trebuie să împrumutăm 20 de miliarde de euro (iertaţi-mă, acela reprezenta centura de siguranţă care s-a rupt, după alegeri, din cauza mogulilor). Sau ce s-a întâmplat cu acelaşi cap atunci când preşedintele ne-a anunţat, după prezidenţiale, că tot Boc va fi prim-ministru?! Sau poate că aceea era vestea bună? Fusese ales răul cel mai mic.

După ce mi-am şters, discret, o lacrimă, nu pot să nu mă gândesc că Băsescu ne minte din nou şi că intră tot mai mult în divorţ cu realitatea. El s-a impus politic în ultimul deceniu mai ales sub forma celui care aducea vestea bună. Şi iresponsabilă, adeseori. Se prezenta ca acela care "vine la Primărie!" cu ardeiul iute, să ne scape de câinii vagabonzi şi să facă marele pasaj de la Basarab. El a inventat sloganul cinic "Să trăiţi bine!" şi a ajuns preşedinte cu vestea că ne va scăpa de corupţie.

E cel care ne spunea mereu, anul trecut, împreună cu Emil Boc, într-un duet înduioşător, că sunt bani pentru pensii şi salarii. Să stăm liniştiţi şi să votăm cum trebuie. Ce mare veste rea şi responsabilă a dat ţării domnul Băsescu? "Oameni buni, eu şi ciracii mei am cheltuit aiurea banii şi acum s-au terminat?!" "Oameni buni, mi-am bătut joc de eforturile de aderare şi de banii pe care ar fi treb