„Nu uita ca argentinianul are un mare potential de isterie“, îmi atragea atentia o cunoscuta. În mod evident, pentru ea, ca si pentru multi altii, isteria este dota fatala a argentinienilor si explicatia unei bizare vieti de cuplu. Doua povesti mi-au ramas în minte, cu detalii înca vii. Prima aduce în scena pericolul nebanuit al diferentei culturale. Marcela L., acum în vîrsta de 45 de ani, mi-a povestit ca, pe cînd avea 27 de ani, se împrietenise cu un german, aflat cu afaceri la Buenos Aires. În ceea ce-l priveste, amicitia s-a transformat în atractie, însa Marcela nu i-a împartasit sentimentele. Întors în tara, germanul a început sa o sune frecvent la telefon, iar conversatiile au devenit un ritual placut, urmat cu fidelitate, saptamîna de saptamîna. În anii ’90, un astfel de ritual era, de asemenea, scump si extravagant si, ca orice porteña tipica, Marcela a fost impresionata. A început sa întretina o timida relatie la distanta, dar nici o clipa nu si-a asumat vreun angajament serios si nu a lansat vreo invitatie. „Totul era flirt si placerea de a auzi un barbat care îmi dadea atîta atentie, de atît de departe.“ Dupa cîteva luni de discutii transatlantice, germanul a anuntat-o, direct, ca i s-a oferit ocazia de a se întoarce la Buenos Aires, dar ca ar face-o doar pentru ea. Pusa în fata consecintelor propriei atitudinii, Marcela s-a speriat. În plus, de curînd cunoscuse un barbat, care, la scurt timp, avea sa-i devina sot. Prinsa între adevarul de acasa si magia povestii virtuale, ea a ales sa renunte la varianta pretendentului european. A început sa se arate tot mai rece în conversatiile saptamînale si, în scurt timp, germanul a înteles ca nu are rost sa mai insiste. A fost finalul amicitiei. Marcela nu a mai aflat nimic despre el timp de 17 ani. Apoi, trimitîndu-i un e-mail prietenos si neprimind nici un raspuns, a înteles ca el nu îi iertase niciodata com