Deschid http://habarnam.ro, un website care a digitizat ediţia din 1986 a celebrei cărţi pentru copii Aventurile lui Habarnam, publicată de Nikolai Nosov în 1954. Priklyucheniya Neznaiki i ego druzei e un volum cult al copilăriei româneşti în final de comunism – un bun public al imaginarului juvenil. Cartea a apărut în 1986 la Editura Ion Creangă (în coproducţie cu Editura Raduga, Moscova). În 2003, Editura Humanitas o reeditează. În 2009 apare varianta audio (tot la Humanitas, în lectura lui Marian Râlea), iar în 2010 – o nouă ediţie tipărită. Citesc pe site: „Aprilie 2010: În urma unei cereri din partea Editurii Humanitas, habarnam.ro probabil că va rămîne fără conţinut cît de curînd. Îmi pare rău“. Desigur, Editura Humanitas deţine drepturile pentru această variantă şi poate cere, conform legislaţiei actuale, site-ului habarnam.ro să modifice conţinutul sau să-l îndepărteze. Dar Humanitas a făcut o mişcare greşită. În primul rînd, varianta online se adresa publicului nostalgic (şi matur acum) din perioada comunistă, nu publicului tînăr căreia i se adresează actuală ediţie de la Humanitas, cu o copertă nouă, „contemporanizată“. În al doilea rînd, varianta online e rezultatul unei recuperări legitime a memoriei colective şi e cel puţin inconsistent ca aceeaşi editură care face eforturi majore pentru conservarea memoriei perioadei comuniste să aplice regulile capitalismului împotriva aceleiaşi memorii. În al treilea rînd, e o problemă de moralitate care intră în conflict cu drepturile artificiale ale proprietăţii intelectuale: ediţia din 1986, digitizată, era, conform teoriei comuniste a proprietăţii, un bun comun. La schimbarea de regim s-a petrecut o (re)apropriere a resurselor comune. Humanitas, în deplin acord cu un cadru legal contestabil, participă la acest act. Oare cîte procente din profit ajung la urmaşii autorului şi la traducătoare? Oare ştie editura