Lobby-ul făcut de 6 bănci importante care activează în Ungaria ((Raiffeisen International, Erste Group, Bank Austria, UniCredit,Intesa Sanpaolo si BayernLB), care au trimis e-mailuri lui Dominique Strauss-Kahn, președintele FMI, și presiunea exercitată de această instituție asupra Guvernului Ungariei, nu l-au oprit pe premierul Viktor Orban să pună în aplicare măsura de taxare suplimentară cu 0,45% a bilanțurilor băncilor.
Chiar dacă măsura a dus la suspendarea acordului de împrumut cu FMI, Orban susține că Ungaria își va atinge ținta de deficit bugetar (de 3,8%) pe care și-a impus-o. În această confruntare, nu ai cum să nu fi de partea Guvernului Maghiar, care a optat pentru o taxare excepțională a băncilor în defavoarea luării unor măsuri de austeritate suplimentare care ar fi vizat populația.
Amenințarea formulată de bănci că vor suspenda investițiile în Ungaria este una spusă la nervi. E prea puțin probabil că băncile vor renunța la profitul estimat (chiar și diminuat), în condițiile în care renunțarea la investiții le-ar crea pierderi și mai mari. În termeni populari spus, prin scrisorile respective, băncile nu au făcut altceva decât ”să-și încerce norocul”.
Pe de altă parte, nu pot uita că peste tot în lume criza financiară a fost precedată (și în mare parte cauzată) de criza imobiliară. O criză la care sistemul bancar a avut o contribuție majoră. Pe de o parte au finanțat direct sau prin fonduri de investiții dezvoltările imobiliare, pe de altă parte au creditat în condiții extrem de hazardate achiziționarea de locuințe. Și nu le-a păsat că tocmai datorită acestei politici de creditare extrem de permisive, tranzacțiile imobiliare au ajuns la valori care nu mai aveau nicio legătură cu realitatea. Și, mai ales, cu posibilitatea de rambursare a creditelor acordate. Și e de înțeles, în condițiile în care băncile percepeau dobânzi de la ambele p
