Publică piese de teatru şi scrieri filosofice în reviste de specialitate de la 18 ani. „Mentorii" săi sunt Platon şi Aristotel, iar, în prezent, studiază marile religii ale popoarelor.

Cristian Vechiu a început să scrie piese de teatru chiar din clasa a VIII - a, pe vremea când avea doar 14 ani.

După ce a citit mai multe lucrări de I.L. Caragiale cuprinse în curricula şcolară, l-a dat descoperit pe Mihail Sebastian.

Pentru că i s-a părut interesant numele dramaturgului, a mers la bibliotecă şi a cerut câteva dintre scrierile acestuia. Deja fascinat de lumea în care fiecare aspect al vieţii este interpretat în mod ingenios, s-a hotărât să urmeze liceul la profilul Filologie, la Colegiul Naţional „Unirea".

A continuat să scrie piese de teatru. „Pur şi simplu m-a intrigat această lume a teatrului. Modul în care actorii şi scriitorii de piese interpretează şi dau culoare pur şi simplu la tot ce este în viaţă", ne spune Cristian.

"Cărtărescu şi Patavieci colorează"

Student la Facultatea de Filosofie Bucureşti, îndemnat de sora sa, studentul filosof scrie în paralel piese de teatru şi eseuri care sunt publicate rând pe rând în revista „Saeculum".

Prima piesă de teatru a scris-o în clasa a opta şi se numeşte „Ora de ceai". Au urmat apoi „It's tea time", „În faţa uşii", „Fata care nu îşi găseşte niciodată pantofi" şi în curs de apariţie „Insomnia (sau „Cum se înnebuneşte în cuplu")".

Cristian scrie în general despre problemele de astăzi de integrare în societate ale tinerilor dar şi despre viaţa celor maturi, viaţa de cuplu.

„O parte din piese le-am scris pentru participa cu echipa de la liceu la diverse concursuri. De exemplu, „În faţa uşii" este despre alienarea şi singurătatea tinerilor din ziua de azi. Ei se izolează, nu îşi găsesc locul în societate. La „Fata care nu îşi găseşte niciodată pantofi" m-a inspir