Un nou trend marchează instrumentarul de lobotomie naţională, folosit atât de fabricile de împăiat conştiinţe, adică televiziunile mogulilor, cât şi de răcnetul manelizat al poporului - alias OTV. Nu trebuie să vă trageţi păturile peste cap, căci nu e nimic complex.

Totul e elaborat sub forma unei simple şi nevinovate comparaţii, a unei "pubertăţi" sociologice. Locul? Emisiunile-priveghi cu temă politică.

În timpul acestor emisiuni ecranele au fost împărţite - cică! - în două realităţi esenţiale. Pe o parte a ecranului avem ipotetica armonie socială şi financiară din perioada comunismului, cu proletari fericiţi şi cu un Ceauşescu care îneacă poporul în dragoste şi toleranţă, iar pe cealaltă parte ni se arată, de pildă, nişte domnişoare bronzate şi cu creierul cât nuca, ce-şi flutură fesele pe muzică de house, evident în dezmăţul contemporaneităţii băsesciene.

Ce concluzie trebuie să tragem noi văzând această "scindare dramatică"? E simplu. Că, în profunzimea lui umană, regimul morţii roşii a fost, de fapt, un duş cu miere, care a îndestulat toate stomacurile ce trebuia îndestulate şi că democraţia prezidată de Traian Băsescu nu e altceva decât absolutul în materie de batjocură şi faliment social. Până aici, nimic nou sub soare, cu precizarea că aţâţarea nostalgiilor, într-un asemenea context, e o cale sigură spre dobitocie şi, prin extensie, cum spunea Petre Ţuţea, spre voioşie şi criminalitate. Manipulările de acest gen au, de obicei, succes din două motive: 1. întreţin iluzia perversă că societatea se află încă sub un veliş de decizii politice gândite politic, deci în interesul "prostului", şi nu sub ploaia de bale şi dejecţii parfumate ale unor grupuri de ticăloşi şi îmbuibaţi multilateral dezvoltaţi; 2. mizează pe memoria de conjunctură a maselor - mai exact, pe faptul că, atunci când buzunarul scade în grosime, crimele trecutulu