Tărâmul misterios din Munţii Orăştiei îşi păstrează încă tainele, care atrag anual mii de turisti. Complexul arheologic nu este insă o prioritate pentru autorităţi.
Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei sunt, de departe, cel mai important complex arheologic din România.
La discreţia căutătorilor de aur
Cetăţile dacice au însă o soartă cruntă. Arheologii români vin în fiecare an timp de o lună şi sapă în dorul lelii. S-a încheiat luna, s-a încheiat şi cercetarea. Până acum, de exemplu, la Sarmizegetusa Regia au săpat mai puţin de 3% din suprafaţa aşezării. Cetăţile dacice trăiesc de zeci de ani într-un vid de autoritate. Nimeni nu îşi poate revendica un drept de proprietate asupra cetăţilor. Nici Ministerul Culturii, nici Consiliul Judeţean, nici Parcul Naţional Grădiştea-Cioclovina, nici măcar Direcţia Silvică. Sunt ca un copil cu 10 taţi, dar fără mamă.
Iar căutătorii de aur au ştiut cum să lovească acest copil. Munţii Orăştiei au văzut mai multe detectoare de metal decât câmpurile de mine din războaiele mondiale. Sute de kilograme de aur au fost scoase şi traficate peste graniţe. Iar acest exod a dus la o depreciere incredibilă a vechilor monede dacice, ce acum se pot cumpăra pe câţiva zeci de euro pe site-urile de profil. Iar după căutători au venit turiştii.
Legendele care aduc yoghini
Legendele croite în jurul Sarmizegetusei şi a bogăţiilor ascunse de aceşti munţi au dus la un întreg val de turişti ce vin să se convingă cu ochii lor de minune, ce petrec timpul cu ochii în iarbă în speranţa că vor găsi şi ei măcar o mică bucăţică din faimosul tezaur al lui Decebal. Însă turistul cel mai periculos este guru-ul. Pe vremuri, Gregorian Bivolaru îşi aduna adepţii în incinta sacră a Sarmizegetusei pentru spirala ce încărca cu energie toţi naivii şi credulii care apoi s-au trezit martori în procese penale. „În momentul în care sute de oa
