N-am nimic cu televiziunile comerciale, ele servesc senzaţionalul pentru că românul de rând asta cere. Dar felul în care anumite instituţii se subjugă corespondenţilor TV pentru că apariţia vie pe sticlă întrece, nu-i aşa?, hârtia rece a ziarului, îl urăsc. Ieri a fost organizat un flagrant în Mureş. Unul banal, doi băieţi din Bistriţa au fost prinşi, în urma unei operaţiuni laborioase, cu nişte bidoane de alcool fără acte. Nu vreau să mă refer la marea captură care a avut loc şi la primele pe care şi le visează deja unii dintre poliţiştii angrenaţi în acţiunea respectivă, care cu siguranţă a dat peste cap (de râs, poate) mafia alcoolului din România. Nu am putut să nu mă încrunt însă când, cu câteva minute înainte de flagrant, am aflat, întâmplător fiind în faţa IPJ Mureş, la ce televiziuni voi putea vedea ştirea. Adică jurnaliştii respectivi, exclusiv din TV, fuseseră invitaţi în grabă, pe furiş, prin sms-uri, probabil, să fie martori şi să filmeze operaţiunea. Şi culmea, am impresia că am aflat vestea chiar din gura poliţistului care-i convocase pe cei din TV. Să fi fost doar o bravură a înlocuitorului Liviei Popa, aflată în concediu? Nu îmi dau seama, dar ca jurnalist de presă scrisă m-am simţit, oarecum, insultat. Mi s-a spus în faţă că „e o chestie pentru televiziune, presa scrisă va primi eventual un comunicat!”. Şi brusc mi-am amintit de povestioara recentă a unui amic procuror. Investigând o crimă odioasă, procurorul se trezeşte la faţa locului cu un corespondent TV. Care spune: „Câte cadavre? Trei? Aha… Şi câte lovituri de cuţit fiecare? Peste zece? Mda, nasol… Dar, auziţi, bătrânicile au fost şi violate, nu-i aşa?” Sper că după ce vor citi aceste rânduri, poliţiştii noştri să nu mai fie atât de iubitori de imagine şi să-şi vadă de anchete discret, aşa cum le-ar şedea bine. Iar bidoanele de alcool să fie înlocuite cu fapte mai serioase, că sigur