Deci, cea mai tare concluzie la care am ajuns in ultimele sase luni. Cred ca noi suntem aceia care facem destinul sa devina DESTIN.
Exemplu concludent. Mi-a spus intr-un rand un nene care se ocupa cu astrologia ca o data anume, si mai apoi o perioada anume, (sau pana o sa crap, sper sa NU totusi!) imi vor schimba viata (sureee, “cum sa nu”). Se intampla cu ani in urma (serios, asa mi-a venit ideea sa scriu acest text, am facut curat prin niste hartii si am gasit foaia scrisa de el, plina de informatii care mai de care mai “socante/senzationale/DDD style”: “Doria, gemeni cu ascendent in varsator, care o sa faci aia, care o sa te mariti tu de doua ori desi nu vrei asta, (glumesc, am pus eu faza cu “nu vrei asta”) care o sa fie cealalalta, care este si nu se povesteste, etc -foarte funny dar si scary in acelasi timp!) iar eu am tinut minte, fiind si cam nebuna, avand in structura o latura din aceasta atenta la semne, Univers, intamplari, potriveli, s.a.m.d…
Timpul a trecut, iar la un moment dat am ajuns in perioada cu pricina (la care m-am tot gandit in decursul timpului. Nu des, dar m-am gandit). Si in momentul cu pricina. Si ce credeti ca s-a intamplat cu “marele destin?” Ha, ha.-eu eram ala! Eu am facut ca lucrurile sa se intample cum a zis omul cu astrologia! Nu a fost deloc DESTIN! N-a fost “o aliniere a planetelor”, no way! Ci eu, eu cu manutele mele am facut ca lucrurile sa arate fix asa cum spusese el (sa mai scriu una bucata data, ca sa fie si mai bine receptat- EXACT ASA CUM A SPUS EL A FOST! ) fara sa-mi dau seama sau mi-am dat, dar nu stiu ce a fost in capul meu…
Incredibil. Imi vine sa rad, pentru ca nu stiu daca exista asa multe persoane care cred in steaua norocoasa/destin/fatalitate/lucruri care nu se petrec degeaba, cum sunt eu. Pur si simplu am o deschidere catre toate nebuniile astea si imi vine tare, tare greu sa accept ca e posib
