1. „Reproşez ONG-iştilor de azi oportunismul şi faptul că nu continuă ce a început generaţia noastră. La începuturile anilor '90, ne-am propus să creăm o intelectualitate romă. Şi am rezolvat asta cu locurile speciale pentru romi în universităţi. Aceşti noi intelectuali au fărâmiţat etnia romilor în 1.000 de ONG-uri după principiul «poate mai ciupim un proiect», însă niciodată nu se ştie finalitatea". Aşa sunau cuvintele sociologului rom Vasile Burtea, nu mai departe de începutul anului trecut, rostite într-un interviu acordat României Libere. Domnul Burtea este unul dintre pionierii mişcării civice rome de la noi, iar diagnosticul său reflectă în bună măsură realitatea. Organizaţiile nonguvernamentale au ingerat cantităţi rezonabile de bani (zeci de milioane de euro în ultimii ani) pentru a susţine integrarea socială şi sprijinirea în diverse alte forme a comunităţii. Rezultatele din teren arată însă că nu s-a întâmplat nimic notabil.
2. La rândul ei, Agenţia Naţională pentru Romi a jucat constant doar rolul poligon de trageri pentru armatele de interese politice. E drept, soarta ANR nu diferă cu nimic de cea a altor instituţii publice, prizoniere în hamul căpuşării şi politizării.
3. Mai mult, puternice reţele mafiote, specializate în diversele forme ale traficului de persoane, acţionează tot mai eficient în Occident. În România însă, interlopii-şefi sunt de neatins şi încasează liniştiţi zecile de milioane de euro produse subteran în Franţa, Marea Britanie, Spania, Italia şi alte state din Vest.
Măcar din aceste motive, pentru comunitatea romă şi pentru imaginea externă a României ar fi fost împotriva firii să apară progrese semnificative. Zilele acestea culegem din nou roadele nepăsării. Acum, noncombatul autorităţilor române în faţa „internaţionalei" infractorilor şi proiectele de inserţie socială a romilor, care înghit sume uriaşe, dar nu în
