În a doua jumătate a lunii iulie 1990, procesul foştilor membri plini şi supleanţi ai Comitetului Politic Executiv intra într-o nouă etapă. Rechizitoriul fusese finalizat la 4 iunie, iar instanţa a fixat primul termen pentru 21 iulie. În zilele următoare, judecători, avocaţi şi procurori le-au pus întrebări inculpaţilor. Procedura audierilor s-a dovedit anevoioasă, apărătorii contestând cu argumente juridice faptele puse în seama clienţilor lor.

Acuzarea a susţinut că, în calitatea lor de membri ai forului suprem de decizie al Partidului Comunist, persoanele aflate în boxa acuzaţilor au fost parte a deciziei de reprimare a manifestaţiei de la Timişoara şi, ca urmare, se fac vinovate de genocid. După mai multe zile de audieri, instanţa a fixat un nou termen, pentru 8 august, şi tot aşa, până în martie 1991, când judecătorii au dat un prim verdict.

Pentru genocid a fost chemată în faţa instanţei şi Ana Mureşanu, membru CPEx din 1979, ministru al Comerţului Interior din martie 1980, preşedinte al Consiliului Naţional al Femeilor din 1985. La momentul respectiv avea 64 de ani. Ajunsese în nucleul prim al puterii la finele deceniului opt, când "partidul" constatase că fiicele patriei nu sunt folosite în politică la adevăratul lor potenţial. Politica "feministă" a partidului o propulsase şi pe Ana Mureşanu în CPEx, la fel ca pe Suzana Gâdea, Lina Ciobanu, Cornelia Filipaş, Alexandrina Găinuşe. Din dosarul de cadre aflat în arhiva Comitetului Central al PCR, recent pus în circuitul public, reiese că ministrul Comerţului Interior provenea dintr-o familie săracă din Ploieşti.

Doar patru clase a frecventat în copilărie, şi nici atunci nu s-a putut dedica exclusiv studiului şi jocurilor copilăriei. Greutăţile materiale au împins-o de mică în "câmpul muncii": după şcoală, îşi ajuta părintele, de profesie muncitor cazangiu, iar la 14 ani s-a an