Din nou, a câta oară, tupeul iredentei maghiare provoacă: vicepreşedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, cetăţean român de naţionalitate maghiară, instigă la dezmembrarea teritorială a României şi la ieşirea minorităţii etnice maghiare din România, la lupte de stradă în Ardeal, îndelung pătimitul (şi iertătorul) nost’ Ardeal! „Nu-i român cel ce nu simte/ Ca pe propriul crez moral/ Cele trei cuvinte sfinte/ Mamă, tată şi Ardeal“ (Adrian Păunescu). Îmi amintesc de spectacolele Cenaclului Flacăra, adevărate lecţii de limbă română, de istorie, de iubire de neam şi ţară. Mii, zeci de mii de români de toate vârstele cântau solemn, în picioare, pe la începutul anilor ‘80 ai secolului trecut, „Colindul Ardealului“, pe versurile lui Adrian Păunescu. Românii ascultau şi cântau solemn, în picioare, nu doar la lecţiile itinerante din Ardeal, ci oriunde în ţară, de la Craiova la Suceava şi de la Baia Mare la Constanţa. Recompun în memorie şi cânt cu sufletul acest cântec, posibil oricând a fi un Imn al României, pentru că în el se regăsesc unite-n cuget şi simţiri toate provinciile istorice româneşti.
...„Tu Ardeal, tu Ardeal/ Îţi suntem oşteni/ Templu sfânt, templu sfânt/ Munţii Apuseni/ Că tu ne eşti vatră/ Şi din piatră-n piatră/ E tăria unui neam de moţi/Asta-i ţara noastră/ Noi nu stăm în gazdă/ Horea-al nostru-i risipit pe roţi/ Ne-au furat barbarii/ Ne-au căznit mai-marii/ Dar avem în piepturi şapte vieţi/ Ne vibrează-n sânge/ Pân’la Putna plânge/ Clopotul ce bate la Râmeţi“...„Unde-i Avram Iancu/ Să mai frângă rangul/ Celor ce Ardealu-l vor pustiu/ Iată că răsare/ Iancu din oricare/ E-n puterea fiecărui fiu“... „Nu uitaţi aceasta/ Dreaptă ne e brazda/ Şi-am lucrat-o cu-ale noastre mâini/ Fiecare munte/ Ştie-aici să cânte/ Imnul «Deşteptaţi-vă, români»“.
Despre acest cântec, „Deşteaptă-te, române“, Adrian Păunescu spunea că ar trebui să fie, că este, de f
