Socanta moarte a unui copil chiar in cristelnita in care a fost scufundat pentru a fi botezat ne face sa ne gandim din nou la naravurile ortodoxiei in care cu totii ne scaldam.

Suntem oameni "credinciosi", dam spaga la cununia religioasa si la inmormantare, perpetuand impostura preotilor. Daca vrem ceva mai de fite, ne cununam ultracentral sau aducem ursitoare la botezul copilului.

In privinta Bisericii, luam totul asa cum e, prea sfiosi sa ne mai intrebam daca e bine ceea ce fac preotii, daca e conform ritualului sau se respecta o minima regula. Luam totul cu toptanul, ca ceea ce zice preotul e "sfant".

Mergem la biserica atunci cand ne e mai greu, ne inchinam Domnului doar cand ne simtim in pericol, la vreun cutremur, incendiu sau inundatie. Mergem la preot cu buzunarul plin cand avem nevoie de el si ii sarutam mana in care i-am strecurat, subtil, teancul de bani. "O data-n viata se insoara omul sau isi boteaza copilul", iti zici in sinea ta, nemaitinand seama de faptul ca perpetuezi un asemenea obicei!

Mergem duminica la biserica si ne calcam in picioare, incercand sa deslusim, din zumzetul general, slujba tinuta de preot. Peste toate troneaza multi asa-zisii "slujitori ai Domnului" care, de fapt, "pastoresc" tot acest "balci" in care poporului ii cam place sa se balaceasca.

Nu ne putem cununa religios daca nu scoatem din buzunar multe milioane. Nu ne putem ingropa mortii daca nu ii multumim buzunarul popii cu teancul de bancnote. Nu putem crede in Dumnezeu daca nu mergem de Boboteaza sa ne strivim unii pe altii in multime, ingroziti ca nu vom apuca aghiazma, desi se anunta ca e pentru toti.

Iar pentru a ne arata cuviosia si neprihanirea sufleteasca, mergem in Biserica sa ne rugam pe la icoane si indesam prin ele biletele cu propriile dorinte, ca sa tina Cel de Sus seama si de noi, sa nu ne ui