Andone a trimis pe teren o formaţie „scurtă", concentrată mai mult pe apărare şi pe ieşiri la ofsaid. Forma excelentă a lui Torje a decis partida şi victoria cu 3-1.

Prea multă reclamă pentru nimic. Dinamo s-a speriat mai mult decât era cazul înaintea partidei cu Hajduk Split, din turul III preliminar al Ligii Europei. Mai periculoşi şi mai vestiţi par a fi suporterii acestei echipe. Dar roş-albii au şi ştiut să-şi facă singuri meciul uşor. Chiar din start. Cu zvârluga Torje în teren nici nu a fost greu. Dinamo a început în apărare, le-a dat mingea celor din Split şi şi-a aşteptat şansa. De câte ori puneau piciorul pe minge, „câinii" plecau în încrucişări ce le produceau migrene „haiducilor" şi ocazii bune oamenilor lui Andone. De fiecare dată, la finalizare, a aşteptat Torje. „Piticul" a şutat o dată, nu i-a mers, a mai încercat o dată, l-a blocat portarul, dar a treia oară a fost cu noroc. Nu, mingea nu a intrat în poartă, însă conform teoriei din spatele blocului, din copilărie, la trei sanşe uriaşe, merge un penalty.

Citeşte cum s-a derulat meciul dintre Dinamo şi Hajduk Split (filmul meciului)

Nervii spectatorilor s-au calmat repede, pentru că Andrei Cristea a înscris de la 11 metri. Atâtea evenimente şi nu era decât minutul 6! A urmat o perioadă de letargie în care Hajduk Split a plimbat mingea mai haotic decât Olimpia Bălţi. Croaţii au încercat ei ceva pe partea lor stângă de atac, pe la Homei, dar nici măcar pe-acolo nu le-a fucţionat jocul, deşi ar fi fost o pâine de mâncat. Dinamo şi-a dat seama că nu a avut cu cine să stea la discuţie şi, de la jumătatea primei reprize, a pus total stăpânire pe joc. Poate că reuşita de 2-0 ar fi fost mâna destinului, dacă nu era mâna „şchioapă" a portarului croat Subasici la o minge semi-periculoasă al lui Adrian Cristea, scăpată în bară, şi pusă pe tavă lui Garat, aflat la primul meci ca titular la Di