Dacă vă uitaţi pe imaginele răzmeriţei de la Cogealac, veţi observa că în afară celor două tabere de combatanţi - localnicii instigaţi de primar şi firma de pază angajată de compania CEZ - mai există un grup de observatori neutri: nişte poliţişti, cu caschetă/fără caschetă, uşor agitaţi şi preocupaţi să-şi salveze propria piele. Nimic surprinzător.
Cred că mulţi dintre noi am asistat la scene în care doi cetăţeni nervoşi se umpleau de sânge, în plină stradă, iar alături de ei se afla un poliţist care se milogea: "Haideţi, vă rog eu, oameni buni, liniştiţi-vă, măi!".
Un lucru cred că s-a schimbat, după 1989, în mintea miliţianului transformat în poliţist: dintr-un personaj atotputernic, agresiv, care ştia că oricând te poate băga la beci, la rotisor, s-a transformat într-un milog, atent să nu supere pe cineva important şi să suporte consecinţele.
Mă uit la cei de la circulaţie, cum îi abordează pe şoferii opriţi în trafic: uşor scârbiţi în faţa posesorilor de Dacii, ironici şi languroşi cu tinerele domnişoare care conduc maşini de 15.000-20.000 de euro şi umili atunci când discută cu vreun posesor de SUV valorând peste 50.000 de euro.
Prin 2003, la un miting, am asistat la o scenă în care şoferul unui 4x4 a dărâmat gardul de protecţie al poliţiei şi l-a scuipat pe subofiţerul care a vrut să-l oprească să circule prin zona manifestaţiei. Enervat, subofiţerul a vrut să-l reţină pe şofer, dar a intervenit un colonel care i-a dat ordin să nu facă nimic. Respectivul colonel nu părea că-l cunoaşte pe şofer, pur şi simplu se ferea de încurcături.
Ce-i de făcut cu această poliţie laşă, coruptă şi incompetentă? După 1989 a fost menţinut un sistem hipercentralizat, care face ca poliţistul de la Cogealac să fie responsabil în faţa unui ministru, numit politic şi aflat tocmai la Bucureşti. Vasile Blaga a promis descentra