În satul mehedinţean Albeşti, localnicilor care trec în lumea de dincolo fără împărtăşire şi fără lumină li se fac două cruci, una care se pune în cimitir, iar cea de-a doua, la o răscruce de drumuri sau lângă o fântână. Tradiţia din satul Albeşti, comuna Dumbrava, datează de opt sute de ani şi oamenii o păstrează cu sfinţenie. „Aşa e obiceiul la noi, să fie expuse cruci pe uliţele satului. Pe ele sunt trecute numele celor care au murit. E de mult tradiţia asta. Şi pe timpul bunicilor mei era la fel“, a spus Radu Ion, un sătean.
După ce trec şase săptămâni de la înmormântare, crucea răposatului îşi găseşte un loc în şirul de alte cruci ce dăinuiesc de sute de ani. Unele sunt atât de vechi, încât trecerea timpului a degradat materialul lemnos.
Primarul din comuna Dumbrava, Marin Cioană, spune că niciunde în ţară nu mai există un astfel de obicei. „Aceste cruci la marginea drumului sunt vechi de şapte-opt sute de ani. Unde sunt fântâni, oamenii vin să ia apă şi îşi amintesc de părinţi, de bunici, de străbunici. Le aprind câte o lumânare, pentru a avea lumină în lumea de dincolo. Din câte mi-au spus bătrânii, niciunde în ţară nu se mai procedează aşa“, a spus Cioană.
Preotul din satul Albeşti susţine că aceste cruci se fac doar pentru persoanele care mor fără lumânare sau care nu au apucat să se spovedească. „Aceste cruci se pun la răscruci de drumuri, la fântâni, pentru cei care mor nespovediţi, fără lumânare. Se slobod la şase săptămâni. Faptul că sunt plasate lângă o punte semnifică trecerea peste apă, în lumea de dincolo. Nu în toate satele se găsesc astfel de cruci şi nu se fac pentru toţi morţii, doar pentru cei care mor «pe întuneric», cum spun cei bătrâni“, a explicat preotul Ion Marinescu.
În satul mehedinţean Albeşti, localnicilor care trec în lumea de dincolo fără împărtăşire şi fără lumină li se fac două cruci, una care se pune
