Din cei peste 2000 de mineri care săpau în măruntaiele Munţilor Rodnei, acum au mai rămas doar 16. Marian Frunză are 25 de ani, două facultăţi şi un masterat în administraţie publică dar este şomer. Este cel mai de lux şomer al Rodnei, el fiind ales consilier local la alegerile locale din 2008.
Rodna, judeţul Bistriţa-Năsăud .Un orăşel clădit pe sudoare. Sudoare, aur, argint, cupru şi zinc. O localitate care a trăit din sfredelitul munţilor, peste 2000 de oameni şi familiile lor trăiau din minerit. Acum şi aici se trăieşte doar la limita sărăciei sau dincolo de ea.
Ultimii mineri
Acum muntele nu se mai zvârcoleşte sub asediul utilajelor şi al ortacilor ce-i intrau în subterane zi şi noapte. E linişte, deoarece în Exploatarea Minieră Rodna îşi mai desfăşoară activitatea 16 mineri. În fostul sediul al Exploataţiei Miniere din Rodna găsim două persoane. Pe Simion Frunză, fost preşedinte al Ligii Sindicatelor Miniere din Bistriţa-Năsăud, dar şi pe ultimul director al exploataţiei, Ioan Pralea: " Au mai rămas 16 de ortaci. Din ăştia, 8 sunt activi, iar 8 lucrează pe baza unei convenţii. Sunt împărţiţi în două, dar toţi muncesc la conservare", vorbeşte, rar, Simion Frunză.
Spune că a lucrat mult de tot în abataje: "Nu mult, doar 15 ani bătuţi pe muchie. Am fost vagonetar, ajutor de miner, miner, lăcătuş mecanic, am făcut de toate. Mă veţi întreba unde au dispărut 2000 de mineri? Mulţi s-au întors în pământ, alţii s-au pensionat de boală, alţii de drept, iar cea mai mare parte au fost disponibilizaţi", susţine Frunză. În Rodna sunt 1000 de pensionari, toţi foşti mineri. Pe unul dintre aceştia îl cheamă Gheorghe Talpoş. Are 66 de ani şi suferă de silicoză. Respiră greoi, de parcă ar urca tot timpul nişte trepte: "În mină nu a fost uşor, dar şi câştigam mult, foarte mult, peste 5000 de lei ai lui Ceauşescu pe lună. Comuniştii ne-or respectat. Acu