Christopher Nolan a fost întotdeauna fascinat de vise şi de relaţia lor cu starea de veghe, precum şi de potenţialul extraordinar al minţii omeneşti în timpul somnului. Nolan visează la INCEPTION (Începutul) de aproape zece ani, încă de pe vremea când lucra la Memento, acel film în care eroul îşi pierde memoria de scurtă durată şi are permanent nevoie post-it-uri să-şi planifice viitorul apropiat. Regizorul britanic nu e fascinat doar de vise, ci şi de filme de amploare, labirintice, care nu-ţi permit deloc să visezi, ci te solicită şi fac din tine un spectator suspicios, în permanentă alertă.
Inception pleacă de la premisa că este posibil să pătrunzi în visul cuiva şi astfel să ai acces la subconştientul acelei persoane. Accesul la subconştient nu presupune doar extracţia informaţiilor, ci şi posibilitatea de a inocula idei noi, astfel încât persoana respectivă să creadă că ideile îi aparţin. Dacă premisa vi se pare mult prea fantezistă, Inception tot merită efortul pentru excelenta tensiune specifică filmelor heist, a situaţiilor limită şi pentru câteva vizualuri suprarealiste în slow motion, absolut amuţitoare.
Dom Cobb (Leonardo DiCaprio) este cel mai bine cotat invadator de subconştiente de pe piaţă. Cobb este angajat de diverse corporaţii pentru a fura secrete imposibil de aflat altfel. „Totul se bazează pe ideea că orice informaţie avută vreodată persistă în subconştientul uman, iar indivizi dotaţi precum Cobb sunt capabili să extragă gândurile”, spune DiCaprio despre personajul său.
Cobb este angajat de Saito (Ken Watanabe), un magnat japonez din industria energetică care vrea să afle secretele lui Robert Fisher Jr.(Cillian Murphy), moştenitorul dezorientat al unui imperiu economic rival. Saito nu îi promite lui Cobb doar bani, ci şi posibilitatea de a reveni la o viaţă normală, desprinsă (sau nu) de oniricul în care este acum ancora
