Când am vorbit prima dată cu Tereza Vâlcan despre pasiunea ei pentru biciclete, aceasta era abia la început în ale pedalatului. Acum, la câţiva ani după, vorbeşte despre ”bicle” şi ”datul cu bicla” aproape fără să respire. Cum un interviu cu ea ar fi fost ceva mult prea greu... am decis să o las să vă povestească cum a prins drag de acest hobby.

Sunt o persoană foarte activă şi îmi place să îmi petrec timpul liber practicând sporturi, călătorind sau implicându-mă în diverse proiecte. Un mountaibike mi s-a părut potrivit pentru ceea ce îmi doream la vremea respectivă: o modalitate de a „evada" din oraş, a respira aer curat, lăsa stresul în urmă şi a mă încărca cu energie pozitivă. În special pentru oameni care muncesc din greu şi nu reuşesc să menţină întotdeauna echilibrul între viaţa personală şi cea profesională, activităţile sportive precum mersul cu bicicleta, alergatul sau înotul, sunt metode excelente de a „arde" stresul şi a se încărca pozitiv.

Ulterior, mi-am cumparat şi o bicicletă de oraş şi am început să vin cu ea la birou, în special în zilele de vineri, când aveam ţinută casual la birou, în corporaţie. Pe vremea aceea, cu numai 2-3 ani în urmă, oamenii mă credeau nebună să înfrunt traficul şi aglomeraţia din oraş pe bicicletă. Şi era într-adevăr un sport extrem, mai periculos chiar decât mersul cu bicicleta pe munte. Lipsa bunului simţ în traffic este încă o problemă, dar pot spune că şoferii s-au obişnuit în mare parte să fie atenţi la biciclişti prin oraş.

Ceea ce a început ca doar un hobby, o activitate menită să mă relaxeze şi să mă menţină în formă, s-a transformat fără să îmi dau seama într-o adevărată pasiune şi un stil de viaţă. Mersul cu bicicleta crează dependenţă. Este o activitate asociată cu lucruri pozitive în viaţă, are un impact benefic asupra minţii şi a corpului. Recomand biciclismul pentru o minte sănătoasă într-un